VRĂJIT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

vrăjit, ~ă a [At: (a. 1800) BUDAI-DELEANU, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: vrăji] 1 (În basme și superstiții) Care se află sub influența unei vrăji (1) Si: fermecat² (1). 2 (Fig) Care este plin de farmec (7) Si: fermecător (4), încântător.

vrăjit, -ă adj. 1 Care se află sub puterea unei vrăji; fermecat. Baba, cuprinsă de somnul ei de fier, se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului (EMIN.). 2 Fig. Care este plin de farmec; încîntător, fermecător, atrăgător. Valea întreagă adîncită într-o tăcere vrăjită (CAR.). 3 Fig. (despre oameni) Care este atras, captivat de cineva sau de ceva prin aspect, însușiri etc. deosebite; fermecat, încîntat. Străin zîmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare (BLA.). • pl. -ți, -te. /v. vrăji.

VRĂJIT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

VRĂJIT, -Ă, vrăjiți,. -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. Capitala era necunoscutul miraculos, cetatea miragiilor, vrăjita turbincă, unde fiecare va afla tot ce-i poftește inima. C. PETRESCU, C. V. 12. Ajunseră la palatul vrăjit. ISPIRESCU, L. 241. Baba... se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. Plin de farmec; încîntător, fermecător. Stă soarele la nămiezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. VLAHUȚĂ, O. A. II 144. Teiul... Un izvor vrăjit ascunde. EMINESCU, O. I 103.

vrăjit a. fermecat, magic.

VRĂJIT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~ de o vrăjitoare.) 2. v. fermecat. 3. v. încântat.

VRĂJIT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~.) 2. fermecat, magic. (O baghetă ~. ) 3. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încîntat, răpit, sedus, subjugat. (Un public ~.)