16 definiții pentru vulgaritate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VULGARITATE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.

vulgaritate sf [At: HELIADE, O. I, 483 / Pl: ~tăți / E: fr vulgarité, lat vulgaritas, -atis] 1 Lipsă de elevație, de cultură, de rafinament. 2 Lipsă de decență. 3 Lipsă de bun-gust. 4 (Ccr; lpl) Atitudine vulgară (12). 5 (Ccr; lpl) Expresie vulgară (12). 6 (Ccr; lpl) Faptă vulgară (12). 7 (Îvr) Caracterul a ceea ce este comun, obișnuit. 8 (Rar) Lipsă de suport științific.

vulgaritate s.f. Caracterul a ceea ce este vulgar, lipsit de distincție, de educație, de rafinament (în comportament, în exprimare etc.) sau de decență, de bună-cuviință, de moralitate; trivialitate, grosolănie. De vulgaritatea consfințită de obiceiul pămîntului, nici umbră la el, nici urmă – nimic balcanic, nimic țigănesc (M. I. CAR.). ♦ Concr. (la pl.) Lucru, faptă vulgară; expresie vulgară. E ciudată această nevoie de a împroșca cu vulgarități la tot pasul (PER.). • pl. -ăți. /<fr. vulgarité, lat. vulgarĭtas, -atis.

VULGARITATE, vulgarități, s. f. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. ♦ (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarité, lat. vulgaritas, -atis.

VULGARITATE, vulgarități, s. f. Caracterul a ceea ce este vulgar, lipsit de distincție. O luptă perseverentă trebuie dusă împotriva vulgarității în interpretare, moștenire încă vie a teatrului burghez în operetă. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/4. ♦ (Concretizat, mai ales la pl.) Expresie vulgară, lucru vulgar.

VULGARITATE s.f. Caracterul a tot ceea ce este vulgar; trivialitate, grosolănie. ♦ (Concr.; la pl.) Expresie, faptă vulgară. [Cf. fr. vulgarité, lat. vulgaritas].

VULGARITATE s. f. caracterul a ceea ce este vulgar; trivialitate, grosolănie. ◊ expresie, faptă vulgară. (< fr. vulgarité, lat. vulgaritas)

VULGARITATE ~ăți f. 1) Caracter vulgar; grosolănie; trivialitate. 2) mai ales la pl. Manifestare vulgară. /<lat. vulgaritas, ~atis, fr. vulgarité

vulgaritate f. defectul celor vulgare, banalitate.

*vulgaritáte f. (lat. vulgáritas, -átis). Caracteru de a fi vulgar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vulgaritate s. f., g.-d. art. vulgarității; (expresii, fapte) pl. vulgarități

vulgaritate s. f., g.-d. art. vulgarității; (expresii, fapte) pl. vulgarități

vulgaritate s. f., g.-d. art. vulgarității; (expresii, fapte) pl. vulgarități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VULGARITATE s. 1. v. mitocănie. 2. v. obscenitate.

VULGARITATE s. 1. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.) 2. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

Vulgaritate ≠ delicatețe, eleganță, finețe, grațiozitate, noblețe, rafinament

Intrare: vulgaritate
vulgaritate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulgaritate
  • vulgaritatea
plural
  • vulgarități
  • vulgaritățile
genitiv-dativ singular
  • vulgarități
  • vulgarității
plural
  • vulgarități
  • vulgarităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vulgaritate, vulgaritățisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.