10 definiții pentru vâjâitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJÂITOARE ~ori f. Fâșie de hârtie aplicată în partea de sus a zmeului de hârtie, care vâjâie când acesta se ridică; zbârnâitoare. /a vâjâi + suf. ~toare

VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

vâjâitor, ~oare [At: POLIZU / V: (rar) ~iet~, ~jei~, ~jii~, vijei~ a, sf, (înv) ~jeitoriu a, (reg) ~jăietoare, ~jăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: vâjâi + -tor] 1 a (D. vânt, copaci, ape etc.) Care produce un zgomot ascuțit și puternic Si: șuierător. 2 a (D. sânge) Care pulsează violent Si: zvâcnitor. 3 a (D. auz) Cuprins de o falsă senzație de zgomot Si: țiuitor. 4 sf (Reg) Zbârnâitoare. 5 sf (Reg) Zbârnâitoare pentru speriat păsările Si: (pop) pârâitoare, morișcă. 6 sf (Reg) Unealtă cu care se bate laptele închegat sau se amestecă zerul pus la fiert.

VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-.Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

VÎJEIETOARE s. f. v. vîjîitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâjâitoare (desp. -jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitorii; pl. vâjâitori

vâjâitoare (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitorii; pl. vâjâitori

vâjâitoare s. f., g.-d. art. vâjâitorii; pl. vâjâitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂJÂITOARE s. v. zbârnâitoare.

VÎJÎITOARE s. zbîrnîitoare, (pop.) pîrîitoare, (prin Ban.) zvîrnaică. (~ la zmeul de hîrtie.)

Intrare: vâjâitoare
vâjâitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarea
plural
  • vâjâitori
  • vâjâitorile
genitiv-dativ singular
  • vâjâitori
  • vâjâitorii
plural
  • vâjâitori
  • vâjâitorilor
vocativ singular
plural
vâjeietoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjeietoare
  • vâjeietoarea
plural
  • vâjeietori
  • vâjeietorile
genitiv-dativ singular
  • vâjeietori
  • vâjeietorii
plural
  • vâjeietori
  • vâjeietorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâjâitoare, vâjâitorisubstantiv feminin

  • 1. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii).Vâjâi + suf. -tor. DEX '09 NODEX
etimologie:
  • Vâjâi + sufix -tor. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.