opțiuni
  • info

9 definiții pentru vântoaică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTOAICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică.

VÂNTOAICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică.

vântoaică sf [At: BARONZI, L. 126 / V: (îvr) vin~ / E: vânt + -oaică] (Pop) Vântoasă Vz vântos (9).

VÂNTOAICĂ ~ce f. Vânt puternic însoțit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice); vântoasă; furtună; vijelie. 2) (în basme și superstiții) Duh rău care dezlănțuie vânturile puternice. /vânt + suf. ~oaică

vântoaică f. volbură, furtună.

vîntoaică s.f. (în superstiții) Duh rău, care provoacă furtuni. O vîntoaică grozavă a scufundat multe vase pe mare (SEVER.). • /vînt + -oaică.

VÎNTOAICĂ s. f. Duh rău care dezlănțuie furtuni. Tăcu vîntoaica și era pe mare Senin cu totul. MURNU, O. 91. Vîntul e tare, dar sora lui, vîntoaica, e și mai amarnică. PAMFILE, VĂZD. 45.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!vântoaică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoaicei; pl. vântoaice

vântoaică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoaicei

vântoaică s. f., g.-d. art. vântoaicei

Intrare: vântoaică
vântoaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântoaică
  • vântoaica
plural
  • vântoaice
  • vântoaicele
genitiv-dativ singular
  • vântoaice
  • vântoaicei
plural
  • vântoaice
  • vântoaicelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vântoaică, vântoaicesubstantiv feminin

  • 1. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tăcu vîntoaica și era pe mare Senin cu totul. MURNU, O. 91. DLRLC
    • format_quote Vîntul e tare, dar sora lui, vîntoaica, e și mai amarnică. PAMFILE, VĂZD. 45. DLRLC
  • 2. Vânt puternic însoțit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice). NODEX
    sinonime: furtună vijelie vântoasă
etimologie:
  • Vânt + sufix -oaică. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.