opțiuni
  • info

11 definiții pentru vânătorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNĂTORIE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.

VÂNĂTORIE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.

vânătorie sf [At: NEAGOE, ap. GCR I, 167/32 / Pl: ~ii / E: vânător + -ie] 1-2 (Pop) Vânătoare (1-2). 3 (Înv) Vânare1 (4). 4 (Înv) Pescuit. 5 (Îvr) Prăvălie unde se vindea vânatul1 (11).

VÂNĂTORIE ~i f. 1) v. VÂNĂTOARE. 2) Ocupația de vânător. /vânător + suf. ~ie

vînătorie s.f. Vînătoare; ext. îndeletnicirea de vînător. Nu se mulțumește cu impresia normală de trecut a vînătoriei și a împrejurărilor ei (IBR.). • g.-d. -iei. /vînător + -ie.

VÎNĂTORIE, vînătorii, s. f. Vînătoare; p. ext. meseria, îndeletnicirea de vînător. Lunecînd din nevoie sîngeroasă la o îndeletnicire de huzur mai mult sau mai puțin pasionată, vînătoria mea se afla evoluată de la instinct spre petrecere. SADOVEANU, O. A. II 220. Ostași... voinici de călărime și ageri cu măiestrie La arc și vînătorie. MARIAN, NU. 475. La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu. ODOBESCU, S. III 9.

vînătoríe f. Vînătoare, meșteșugu de a vîna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânătorie (rar) s. f., art. vânătoria, g.-d. vânătorii, art. vânătoriei

vânătorie (rar) s. f., art. vânătoria, g.-d. vânătorii, art. vânatoriei

vânătorie s. f., art. vânătoria, g.-d. vânătorii, art. vânătoriei; pl. vânătorii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNĂTORIE s. v. vânat, vânătoare.

vînătorie s. v. VÎNAT. VÎNĂTOARE.

Intrare: vânătorie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătorie
  • vânătoria
plural — —
genitiv-dativ singular
  • vânătorii
  • vânătoriei
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânătoriesubstantiv feminin

  • 1. rar Vânat, vânătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: vânat vânătoare
    • format_quote Lunecînd din nevoie sîngeroasă la o îndeletnicire de huzur mai mult sau mai puțin pasionată, vînătoria mea se afla evoluată de la instinct spre petrecere. SADOVEANU, O. A. II 220. DLRLC
    • format_quote Ostași... voinici de călărime și ageri cu măiestrie La arc și vînătorie. MARIAN, NU. 475. DLRLC
    • format_quote La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Îndeletnicirea de vânător. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Vânător + sufix -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.