21 de definiții pentru văpaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂPAIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë.

VĂPAIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë.

văpaie sf [At: (a. 1550-1580) GCR I, 6/25 / V: (îvr) vop~, (reg) hop~ sf, văpai sn / Pl: văpăi, (înv) ~ / G-D: și (înv) ~i / E: ns cf alb vapë] 1 Parte luminoasă, mobilă (și dogoritoare) care se înalță dintr-un corp aprins Si: flacără (2). 2 Foc violent și mistuitor. 3 (Olt) Văpaiță (3). 4 (Mun) Opaiț. 5 Lumină strălucitoare. 6 Fascicul de lumină Si: rază. 7 Căldură arzătoare Si: arșiță (1), dogoare (1). 8 (Fig) Suferință morală Si: chin (3), durere (5). 9 (Fig) Înflăcărare. 10 (Fig) Pasiune.

văpaie s.f. 1 Parte luminoasă, mobilă (și dogoritoare) care se înalță dintr-un corp aprins, flacără; foc de obicei violent și mistuitor, pîrjol, vîlvătaie. ◊ (determ. prin „de foc”, „de pară” sau "focului) Cerul se luminase de văpaia focului ca de un fulger neîntrerupt (MIH.). ◊ Compar. Era... ispititoare și dulce ca păcatul însuși, mlădioasă și vie ca văpaia (M. I. CAR.). ◊ Fig. Noi ardem, ah, cu cruzime-n văpăi, Mistuindu-ne unul pe altul (BLA.). ♦ (reg.) Văpaiță pentru pescuit. 2 Lumină vie, strălucire, seînteiere; rază, fascicul de lumină. După cîteva văpăi roșii, trecătoare..., noaptea cade aproape dintr-o dată (IORGA). ◊ Fig. Ioana era o văpaie rece și pasivă (CĂL.). 3 Căldură arzătoare, arșiță, dogoare. Dogorîtă de văpaie... potolea cuptorul (BRĂ.). ◊ Analog. Și-n gîtlej simt jar, văpaie (BEN.). ♦ Fig. Chin, durere, suferință (morală). O văpaie mă cutreiera din creier pînă-n tălpi (VOIC.). 4 Fig. (adesea cu determ. în gen.) Înflăcărare, însuflețire, pasiune, patimă. Ochii ei căprii și mari însuflețiți de văpaia unui sînge pătimaș (HOG.). • pl. -ăi. g.-d. -ăii, (înv.) -aiei. și (reg.) vopaie, hopaie s.f. /cuv. autoh.; cf.alb. vapë.

VĂPAIE, văpăi, s. f. 1. Flacără, pară; foc. Peste obrazul ca de marmură, lumînările de ceară din sfeșnice își tremurau văpăile. SADOVEANU, O. I 256. Tremurînd s-a stins văpaia lumînării de pe masă. TOPÎRCEANU, B. 73. Și palaturi aurite, ș-un acoperiș de paie, Cînd flacăra le cuprinde fac tot un fel de văpaie. HASDEU, R. V. 107. ◊ Fig. Îl privea și ea țintă cu ochii plini de văpaia suferinței. SADOVEANU, O. II 462. Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73. Nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereții. VLAHUȚĂ, O. A. 82. ♦ Arșiță, dogoare. Hotărîseră astfel timpul de plecare, ca să scape de văpaia soarelui. PAS, Z. I 44. (Cu pronunțare regională) Vapaia amiezii lucra secundă după secundă. SADOVEANU, A. L. 200. 2. Fig. Lumină strălucitoare a corpurilor cerești; raze luminoase. Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg. COȘBUC, P. I 315. Văpaia lunii s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. 3. Văpaiță (2). Pescuitul cu văpaia. ANTIPA, P. 793.

VĂPAIE ~ăi f. 1) Ansamblu de flăcări mari, mai ales de culoare roșie, apărute în procesul arderii în mediul aerian; pară mare. 2) Emanație cu o temperatură foarte înaltă, provenită de la o sursă de căldură puternică; dogoare; pară. [G.-D. văpăii] /<alb. vapë

văpaie f. flacără mare: focul arde cu văpaie; fig. văpăi de ochi sălbatici AL. [Dintr’un primitiv vapă, conservat în vechea italiană și în albaneză].

văpáĭe f., pl. ăĭ (lat. pop. *vapalĭa, d. vapor, abur; it. vampa, vechĭ vapa; alb. vapă; sîrb. vapa, abur, exalațiune, vapaj [d. rom.] vaĭet. V. vipie). Mare flacără, mare căldură, arșiță, vipie: văpaĭa ĭaduluĭ, văpaĭa uneĭ zile de vară. V. lipăr, pripec, toĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văpaie s. f., art. văpaia, g.-d. art. văpăii; pl. văpăi

văpaie s. f., art. văpaia, g.-d. art. văpăii; pl. văpăi

văpaie s. f., art. văpaia, g.-d. art. văpăii; pl. văpăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂPAIE s. 1. v. vâlvătaie. 2. v. flacără. 3. v. dogoare.

VĂPAIE s. 1. flăcăraie, pară, pălălaie, pîrjol, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.) 2. flacără, pară, (livr.) flamă. (~ focului din sobă.) 3. arșiță, dogoare, dogoreală, fierbințeală, pară. (Simte ~ focului din sobă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

văpaie (-ăi), s. f. – Pară, flacără mare. Origine necunoscută. Se indică de obicei posibilitatea unui lat. *vapalia < vapa (Pușcariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; REW 9147), cf. it. va(m)pa, sb. vapa „vapor”, alb. vapë „căldură” (Cihac, II, 721); dar relația dintre aceste cuvinte nu este clară. Poate este dubletul lui vipie, s. f. (arșiță). Der. (în)văpăia, vb. (a arde cu flacără); svăpăiat, adj. (descompus, dezordonat, vagabond, golan), această relație semantică nu este clară (probabil „descompus ca cel care scapă de la incendiu”; după Crețu, din sl. sverĕpovati „a exaspera”; după Tiktin, se pleacă de la ideea de „aprins”).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

văpaie, văpăi s. f. (er.) excitație; apetit sexual.

Intrare: văpaie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văpaie
  • văpaia
plural
  • văpăi
  • văpăile
genitiv-dativ singular
  • văpăi
  • văpăii
plural
  • văpăi
  • văpăilor
vocativ singular
plural
văpai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vopaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văpaie, văpăisubstantiv feminin

  • 1. Flacără mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Peste obrazul ca de marmură, lumînările de ceară din sfeșnice își tremurau văpăile. SADOVEANU, O. I 256. DLRLC
    • format_quote Tremurînd s-a stins văpaia lumînării de pe masă. TOPÎRCEANU, B. 73. DLRLC
    • format_quote Și palaturi aurite, ș-un acoperiș de paie, Cînd flacăra le cuprinde fac tot un fel de văpaie. HASDEU, R. V. 107. DLRLC
    • format_quote figurat Îl privea și ea țintă cu ochii plini de văpaia suferinței. SADOVEANU, O. II 462. DLRLC
    • format_quote figurat Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73. DLRLC
    • format_quote figurat Nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereții. VLAHUȚĂ, O. A. 82. DLRLC
    • 1.1. Emanație cu o temperatură foarte înaltă, provenită de la o sursă de căldură puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Hotărîseră astfel timpul de plecare, ca să scape de văpaia soarelui. PAS, Z. I 44. DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională Vapaia amiezii lucra secundă după secundă. SADOVEANU, A. L. 200. DLRLC
    • 1.2. figurat Lumină strălucitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg. COȘBUC, P. I 315. DLRLC
      • format_quote Văpaia lunii s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
      • format_quote Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
  • 2. Văpaiță (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: văpaiță
    • format_quote Pescuitul cu văpaia. ANTIPA, P. 793. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.