8 definiții pentru văruit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRUIT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.

VĂRUIT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.

văruit1 sns [At: MANOLESCU, I. 32 / E: vărui1] Văruire.

văruit2, ~ă a [At: COD. VOR2. 23v/10 / Pl: ~iți, ~e / E: vărui1] 1 (D. suprafețe tencuite ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, d. încăperi, clădiri etc.) Acoperit cu un strat (subțire) de lapte de var2 Si: spoit2, (reg) muruit. 2 (În textele religioase; îe) (A fi) mormânt (sau perete) ~ Se spune despre cineva sau despre ceva care produce (sau caută să producă) o impresie favorabilă, ascunzându-se sub aparențe înșelătoare. 4 (Fam; gmț; dep; d. femei) Pudrat în mod exagerat.

văruit2, -ă adj. (despre suprafețe tencuite, lipite etc. ale unui element de construcție) Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. ◊ Expr. (A fi) mormînt (sau perete) văruit, se spune despre cineva sau ceva care produce o impresie favorabilă, ascunzîndu-se sub o înfățișare, o aparență înșelătoare. ◊ (fam., glum.; despre femei) Care s-a pudrat în mod exagerat. • pl. -ți, -te. /v. vărui.

VĂRUIT, -Ă, văruiți, -te, adj. Dat cu var; spoit cu var. Eleonora ieșise într-un tîrziu din odăița strîmtă, văruită. DUMITRIU, N. 73. La căsuța văruită Numai cetini legănate, La căsuța văruită, Murgul din copită bate. CERNA, P. 138. Străzile erau curate și casele văruite. VLAHUȚĂ, O. A. M. 14.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂRUIT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)

VĂRUIT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

văruit, -ă, văruiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate.

Intrare: văruit (adj.)
văruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văruit
  • văruitul
  • văruitu‑
  • vărui
  • văruita
plural
  • văruiți
  • văruiții
  • văruite
  • văruitele
genitiv-dativ singular
  • văruit
  • văruitului
  • văruite
  • văruitei
plural
  • văruiți
  • văruiților
  • văruite
  • văruitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văruit, văruiadjectiv

  • 1. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Eleonora ieșise într-un tîrziu din odăița strîmtă, văruită. DUMITRIU, N. 73. DLRLC
    • format_quote La căsuța văruită Numai cetini legănate, La căsuța văruită, Murgul din copită bate. CERNA, P. 138. DLRLC
    • format_quote Străzile erau curate și casele văruite. VLAHUȚĂ, O. A. M. 14. DLRLC
etimologie:
  • vezi vărui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.