VĂZ s. n. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut. ◊ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de... – Din vedea (derivat regresiv).

văz sns [At: (a. 1685) GCR I, 276/28 / V: (15-20, înv, 1-5, 13) vază (G-D și: 15-20, înv, vezii), (15-20, înv) veadă, vează sf / E: pvb vedea] 1 Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora Si: vedere (59), (îrg)văzut¹ (1). 2 Capacitatea de a percepe imaginile Si: vedere (60), (îrg)văzut¹ (2). 3 (Înv; îlav; îf vază) În (sau, rar, la) vază În față. 4 (Înv; îal) Sub privirile tuturor. 5 (Înv; îal) În mod evident (1). 6 (Îlpp) În (sau, înv, la) ~ul (cuiva) În fața ... 7 (Îal) Față de... 8 (Îal) De față cu... 9 (Mun; îe) A i se scurta (sau a i se pupăza) (cuiva) ~ul A nu mai vedea bine. 10 (Reg; îe) A avea ~ de lup (sau ~ul popii) A vedea foarte bine. 11 (Îvr; îlav) Cu ~ bun Cu plăcere. 12 (Îvr; îae) Cu simpatie. 13 Aspect exterior Si: înfățișare. 14 (Înv) Punct de vedere. 15 (Îf vază) Stimă. 16 (Îf vază) Prestigiu. 17 (Îf vază) Reputație. 18 (D. oameni; îla; îf vază) Cu (sau de, rar, în) (mare) vază Care deține o poziție socială importantă. 19 (Îal) Care se bucură de recunoașterea publică a importanței, a puterii sale. 20 (Îal) Care are influență.

văz s.n. 1 Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează forma, culoarea, dimensiunile, luminozitatea, amplasarea în spațiu precum și distanța și deplasarea obiectelor; capacitatea de a percepe imaginile; vedere. ◊ Loc.adv. În (sau, rar, la) vază = în vedere, în mod vizibil. ◊ Loc.prep. În (sau la) văzul (cuiva) = în ochii, sub privirile cuiva; în fața..., dinaintea cuiva. ◊ Expr. A i se scurta (sau a i se pupăza) (cuiva) văzul = a nu mai vedea bine. A avea văz de lup = a vedea foarte bine. A-i lua (cuiva) văzul v. lua. (A fi) rău la văz v. rău. 2 Aspect exterior, chip, înfățișare. Vrea să fie mare la văz și stîrpitura (ARGH.). 3 (în forma „vază”) Considerație, stimă; prestigiu; reputație. Mai mare va fi vaza lui în lume de s-ar arăta milostiv către popor (ISP.). ◊ Loc.adj. Cu (sau de) (mare) vază = (despre oameni) care deține un loc de frunte, o poziție importantă; care se bucură de considerație, de prestigiu, de autoritate, de recunoașterea publică a importanței, a valorii, a puterii sale; care are trecere, influență. • și vază s.f. /de la vedea, prin derivare regresivă.

VĂZ s. n. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut¹. ◊ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de... – Din vedea (derivat regresiv).

VĂZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile; însușirea de a percepe imaginile; vedere. ◊ Loc. prep. În (sau, învechit, la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de..., de față cu... Îl vom judeca după legile țării și-l vom spînzura în văzul tuturora. GANE, N. II 84. Acolo, la văzul oștii intrege, se înălța steagul cel mare al țării. HASDEU, I. V. 141. Lucrurile se făceau în văzul lumii. BOLINTINEANU, O. 252. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) văzul v. lua (II 3). 2. (Învechit) Punct de vedere;concepție. În sfîrșit să nu uităm și văzul politic. BĂLCESCU, O. II 41. 3. (Învechit, în expr.) Cu (sau fără) văz = cu (sau fără) nume bun, cu (sau fără) reputație bună; cu (sau fără) vază. În case familiare cu văz bun nu-l primesc. PANN, P. V. II 114.

VĂZ n. 1) Însușire a organismului viu de a vedea; vedere. ◊ În (sau la) ~ul cuiva față de cineva; în prezența cuiva. A-i lua cuiva ~ul a) a face pe cineva să nu mai vadă; a orbi pe cineva; b) a impresiona tare pe cineva; a captiva. /v. a vedea

văz n. 1. simțul vederii prin care distingem colorile și formele: sburând cum sboară văzul din ochii omenești AL.; 2. organul însuș: i-a lucit văzul. [Abstras din vedea].

1) văz n., pl. urĭ (subst. verbal d. a vedea). Simțu vederiĭ, simțu pin care distingĭ colorile și formele și apreciezĭ depărtarea: o lumină de-țĭ lua văzu.

vază² sfs vz văz

veadă sf vz văz

vează sf vz văz

vază² s.f. v. văz.

văz s. n.

văz s. n.

văz s. n.

VĂZ s. 1. v. vedere. 2. privire. (~ normal.)

VĂZ s. 1. ochi, vedere, (înv. și reg.) văzut, (înv.) vază, vedeală, vedenie. (Are un ~ ager.) 2. privire. (~ normal.)