22 de definiții pentru văzduh

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂZDUH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ.

văzduh sn [At: COD. VOR2. 22r/10 / V: (reg) ~uc, ~uf, ~ug, ~uv, zăzduf, zăzduh / Pl: ~uri / E: rs въздоухъ] 1 Atmosferă (1). 2 Spațiul atmosferic. 3 (Mun; îe) A vorbi în ~ A vorbi fără a fi luat în seamă. 4 (Olt; îae) A vorbi fără sens, inconștient Si: a aiura (2). 5 (Rar) Aer1 (1). 6 (Înv) Climă (1).

văzduh s.n. 1 Înveliș gazos care înconjoară pămîntul; straturile (mai) înalte ale atmosferei; cer. ◊ Expr. A vorbi în văzduh = a) a vorbi fără a fi luat în seamă; a vorbi fără sens, a aiura. ◊ Poet. Luceafărul senin răsare, Umplînd de vis văzduh și mare (CERNA). ♦ Ext. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei, vital pentru vietățile aerobe; aer. 2 (înv.) Climă. • pl. -uri. și (reg.) văzduc, văzduf s.n. / <slav. въздоухъ.

VĂZDUH, văzduhuri, s. n. Înveliș gazos care înconjură Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vŭzduhŭ.

VĂZDUH, văzduhuri, s. n. Înveliș gazos care înconjură pămîntul (v. atmosferă, aer); (prin restricție, Ia pl.) straturile înalte ale atmosferei (v. cer). Pe sus, prin văzduhul limpede, norii lunecau... goniți de vîntul proaspăt și răcoros de martie. DUMITRIU, N. 87. Un întuneric orb acoperea văzduhul și pămîntul. SADOVEANU, O. VI 11. Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5. Acolo, lîngă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ (Neobișnuit) Aerul pe care îl respiră cineva. În locuința-i îngustă și rece ca un sicriu, Unde suflarea se curmă, unde văzduhul lipsește. HASDEU, R. V. 60.

VĂZDUH ~uri n. 1) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; cer. 2) Straturile înalte ale acestui înveliș. /<sl. vuzduhu

văzduh n. aer: ciocârlia cea voioasă ’n văzduh se legăna NEGR. [Slav. VŬZDUHŬ].

văzdúh n., pl. urĭ (bg. văzduh, d. vsl. vŭzduhŭ, aer, vŭzdyhŭ, duhoare. V. duh). Rar. Azĭ pop. Aer: păsările văzduhuluĭ. Vămile văzduhuluĭ, V. vamă.

àer n. 1. fluid gazos și transparent care formează atmosfera: să respir un aer mai liber, mai curat GR. AL. 2. aerul feței, fizionomie, înfățișare: smeritul cotoiu cu un aer de sfânt GR. AL.; 3. (galicism) arie, melodie: ca robul ce cântă amar în robie un aer duios BOL. [Lat. AËR: vorba adevărat populară e văzduh; sensul 3 după fr. air].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văzduh s. n., pl. văzduhuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂZDUH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălțimi (pl.). (Zboară prin ~.)

VĂZDUH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălțimi (pl.). (Zboară prin ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

văzduh (-huri), s. n. – Atmosferă, aer. Sl. (bg.) vŭzduchŭ (Tiktin; Conev 36).

Intrare: văzduh
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văzduh
  • văzduhul
  • văzduhu‑
plural
  • văzduhuri
  • văzduhurile
genitiv-dativ singular
  • văzduh
  • văzduhului
plural
  • văzduhuri
  • văzduhurilor
vocativ singular
plural
văzduc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văzduf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văzdug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văzduv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văzduh, văzduhurisubstantiv neutru

  • 1. înveliș gazos care înconjoară Pământul; straturile (mai) înalte ale atmosferei. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe sus, prin văzduhul limpede, norii lunecau... goniți de vîntul proaspăt și răcoros de martie. DUMITRIU, N. 87. DLRLC
    • format_quote Un întuneric orb acoperea văzduhul și pămîntul. SADOVEANU, O. VI 11. DLRLC
    • format_quote Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5. DLRLC
    • format_quote Acolo, lîngă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • format_quote Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Aerul pe care îl respiră cineva. DLRLC
      • format_quote În locuința-i îngustă și rece ca un sicriu, Unde suflarea se curmă, unde văzduhul lipsește. HASDEU, R. V. 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.