ZĂBAVĂ, zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. [Pl. și: zăbăvi] – Din sl. zabava.

zăbavă sf [At: ST. LEX. 173^v/2 / V: (reg) ~abă, (înv) zăbav, zâb~, zâboa~ / Pl: ~ve, (înv) ~băvi / E: slv забава] 1 (Înv) Lipsă de rapiditate într-o acțiune Si: (rar) mocăială, mocăire, mocoșeală (1), mocoșire, moșmondeală, moșmondire (1), moșmoneală, moșmonire, (reg) moșogăire, mușinare, (înv) pesteală, (rar) preget (1), pregetare, pregetătură, târșoneală, (îvr) zăbăvnicie, (reg) zăboveală (1), (reg) zătreală (2), zăbovire (1). 2 (Înv) Efectuare a unei acțiuni într-o perioadă ulterioară celei stabilite inițial Si: amânare (1), tărăgănare (1), tărăgăneală (1), (Trs; înv) tămândare, temporizare, tergiversare, trenare, (reg) zătreală (3), zăboveală (2), zăbovire (2). 3 (Înv) Efectuare (intenționată) a unei acțiuni într-un ritm prea lent Si: încetineală, încetinire, întârziere, lungire, tărăgănare (1), tărăgăneală, temporizare, tergiversare, trenare, (reg) zăboveală (3), (reg) zătreală (4), zăbovire (3). 4 (Îlav) Fără (sau de, nici o) ~ Imediat. 5 (Îlav) Cu (multă) ~ Lent. 6 (Fam; îe) Un bob (de) ~ Puțină răbdare. 7 (Îrg; îlav) Nu (sau fără) ~ (vreme) Curând (1). 8 (Înv; îe) A(-și) face ~ A întârzia. 9 (În superstiții) Așteptare (1). 10 (Reg; îf zăbavă) Leneș. 11 (Îvr) Gângăveală (1). 12 (Îvp) Odihnă. 13 (Îvp) Distracție (1).

zăbavă s.f. 1 Întîrziere, încetineală, tărăgăneală. După atîta suferință și zăbavă, Asta vă fuse marea-vă ispravă? (ARGH.). ◊ Loc.adv. Fără (de) zăbavă = fără întîrziere, imediat, îndată. I-a spus să-i găsească, fără zăbavă, o pereche de case frumoase (CAR.). Cu (multă) zăbavă = lent. Aceștia au ajuns... în paradis, tot așa, cu zăbavă (VIN.). ◊ Expr. (fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecît, îndată. (înv.) A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întîrzia. Venise mari apele Siretului, pentru care au căutat oștilor cîteva zile a facere zăbavă (COSTIN). 2 (înv., pop.) Răgaz, odihnă. De lene toropite, trec ceasuri cu zăbavă (VOIC.). 3 (înv., pop.) Petrecere plăcută a vremii; amuzament, distracție. Din partea mea mîncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este ce este (CR.). • pl. -e. /<slav. забава.

ZĂBAVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. – Din sl. zabava.

ZĂBAVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întîrziere, încetineală, tărăgăneală. ◊ Expr. (Fam.) Un bob zăbavă = imediat, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întîrzia. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; distracție. – Slav (v. sl. zabava).

ZĂBAVĂ f. 1) Lipsă de repeziciune; încetineală; tărăgănare. * Fără ~ fără întârziere. 2) Interval de liniște între două perioade de activitate intensă; răgaz. 3) Folosire plăcută a timpului; distracție; petrecere. [G.-D. zăbavei] /<sl. zabava

ZĂBAVĂ s.f. (Mold.) (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracție, petrecere. Să aibi vreame si cu cetind cărților a face iscusită, zăbavă. M. COSTIN. Etimologie: sl. zabava. Vezi și zăbovi,. Cf. t e f e r i c i e, v i g ă ș a g, z a i a f e t, z e f c h i.

zăbavă f. 1. întârziere; a plecat fără zăbavă; 2. amuzare: te-ai deprins a socoti amorul o zăbavă NEGR. [Slav. ZABAV, dificultate (rus.: petrecere)].

zăbávă f., pl. ave și ăvĭ (vsl. zabava, dificultate, sîrb. rus. „amuzament”, bg. „zăbavă, amuzament”. V. zăbăvesc). Vechĭ. Ocupațiune, treabă. Amuzament, distracțiune. Azĭ. Întîrziere, amînare: a sosi fără zăbavă. Mold. nord. Pop. Nu zăbavă, fără zăbavă, curînd. Vechĭ. Nezăbavă vreme, fără zăbavă vreme, curînd.

zăbabă sf vz zăbavă

zăbav sn vz zăbavă

zâbavă sf vz zăbavă

zâboavă sf vz zăbavă

ZABAVĂ, zăbave și zăbăvi, s. f. (Rar la pl.) 1. Întîrziere, încetineală, tărăgăneală. Fata mai culege-o mină [de cireșe], Că e fată de ispravă, Iar acum le dă cu număr. Iar la numărat, zăbavă. PĂUN-PINCIO, P. 62. Moartea... se puse pe scăuneș și așteptă un ceas să vie preotul. Dar văzînd atîta zăbavă, zise gazdei: moșnege, nu ți-ai putut căuta de suflet de un veac de cînd nu te-am întîlnit? NEGRUZZI, S. I 91. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune. TEODORESCU, P. P. 320. ◊ (În personificări) Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! – Apoi dă, bădiță; m-am pornit cu graba și m-am întîlnit cu zăbava. CREANGĂ, P. 44. ◊ Expr. Fără (de) zăbavă = fără întîrziere, imediat, îndată. Tată... te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primineală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc fără zăbavă. CREANGĂ, P. 185. Să profităm fără zăbavă de învățăturile lui Darwin. ODOBESCU, S. III 123. Fără zăbavă eu însumi... trebuie să smulg cîteva de aceste. DRĂGHICI, R. 49. Fără minut zăbavă = în graba mare, fără cea mai mică întîrziere. De voie, de nevoie, se înduplecă vodă de-l iertă, dară porunci ca fără minut zăbavă să plece din țeară. ISPIRESCU, M. V. 8. (Mold.) Nu (cu) zăbavă (vreme) sau fără zăbavă (vreme) = fără multă întîrziere, nu mult după aceea. Nu zăbavă vreme și iată că sosește buzduganul șuierînd și lovind în poartă și în uși. SBIERA, P. 53. Nu zăbavă și ajunge cel rămas înapoi pe soțu-său și-l întreabă: fărtate, da unde ți-i dobînda? id. ib. 269. (Familiar) Un bob zăbavă = imediat, îndată, numaidecît. 2. Trecere de vreme (plăcută), distracție. În limba lor cărți nu au, și cîte au niciodată nu le cetesc, neavînd nici gust de cetit, care este zăbava cea mai desfătată și mai folositoare ce poate avea omul. La IORGA, L. I 547. Din partea mea mîncarea-i numai o zăbavă, băuturica mai este ce este, zise Setilă. CREANGĂ, P. 258. Să aib-o masă bună, prielnice zăbăvi. NEGRUZZI, S. II 251.

!zăbavă (pop.) s. f., g.-d. art. zăbavei; pl. zăbave

zăbavă (pop.) s. f., g.-d. art. zăbavei / zăbăvii; pl. zăbave / zăbăvi

zăbavă s. f., g.-d. art. zăbavei / zăbăvii (pl. zăbave / zăbăvi)

zăbavă s. f., g.-d. art. zăbavei / zăbăvii; pl. zăbave / zăbăvi

zăbavă, -băvi.

ZĂBAVĂ s. v. amuzament, distracție, joacă, odihnă, răgaz, repaus.

ZĂBAVĂ s. v. întârziere.

ZĂBAVĂ s. întîrziere, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteală. (Să mergem acolo fără ~.)

zăbavă s. v. AMUZAMENT. DISTRACȚIE. JOACĂ. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS.

Zăbavă ≠ grabă

zăbavă (zăbăvi), s. f. – întîrziere, încetineală, răgaz. Sl. (bg., sb., sl., rus.) zabava (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der. zăbavnic, adj. (încet, greoi), din sl. zabavinŭ cu suf. -nic, cf. bg., rus. zabavnik; zăbovi (var. zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a lucra de mîntuială, a se ocupa, a-și pierde vremea; a se întreține), megl. zăbovés, din sl. zabaviti, bg. zabavjam (o în loc de a datorită labialei anterioare, cf. poposi); zăboveală, s. f. (întîrziere, încetineală); zăbovitor, adj. (încet, greoi).