ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

zaharisi [At: (a. 1842) ARH. OLT. VII, 139 / S și: (rar) sa~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ζαχαριάζω] 1 vt A îndulci (prea mult) cu zahăr (1) Si: a zăhăra (1). 2 vt A acoperi cu un strat de zahăr Si: a zăhăra (2), a zăhări (1), a zăhărui. 3 vt (C.i. fructe) A fierbe în zahăr. 4 vr (D. dulcețuri, miere etc.) A se îngroșa din cauza cristalizării zahărului pe care îl conține Si: a se cristaliza (2), (pop) a se zăhări (2). 5 vr (Fam; fig; d. oameni) A-și pierde (din cauza bătrâneții) vigoarea, integritatea facultăților intelectuale etc. Si: (fam) a se hodorogi, a se rablagi, a se ramoli, a se seniliza, (înv și fam) a se matofi (1). 6 vt (Rar; fig; c.i. timbrul vocii) A face să devină mieros Si: a îndulci.

zaharisi vb. IV. 1 refl. (despre dulcețuri, miere etc.) A se condensa, a căpăta o îngroșare specifică în urma cristalizării zahărului conținut. 2 tr. A îndulci (prea mult) cu zahăr; a acoperi cu un strat de zahăr; (compl. indică fructe) a fierbe în zahăr. 3 refl. Fig. (fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gîndirii și a mișcărilor, integritatea facultăților intelectuale; a se ramoli. Își spuse că prietenul s-a zaharisit în provincie (CE. PETR.). 4 tr. Fig. (compl. indică tonul sau timbrul vocii) A îndulci; a face să devină mieros. E cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). • prez.ind. -esc. /<ngr. ζαχάρωσα, aor. lui ζαχαρώνω.

ZAHARISI (-isesc), ❍ZĂHĂRI (-ăresc) I. vb. tr. 1 A acoperi cu un start de zahăr, a fierbe în zahăr (fructe): Cu zahăr îi zăhărea, În cuptioriu că mi-l punea Și el mîndru se cocea (MAR.) ¶ 2 Fig. A îndulci: e cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). II. vb. refl. 1 A se cristaliza (vorb. de dulceață, de licheururi, etc.): îmi găsise pricină, de la te mieri ce, de la un rod-de-zahăr care se zăhărise (GN.); vutca... să se îndulcească cu zahar fierbinte, ca să nu se zăhărească (DRĂGH.) ¶ 2 Fig. familiar A se ramoli [ngr. viit. ζαχαρόσω < ζαχαρόνω].

ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpata o îngroșare specifică datorită cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zaharóso (viitorul lui zaharóno).

ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.) A căpăta o îngroșare specifică datorită cristalizării zahărului pe care îl conține. Mierea se zaharisește cînd nu e curată. 2. Refl. (Familiar, despre persoane) A-și pierde vigoarea, energia, combativitatea. V. ramoli. Își spuse că prietenul s-a zaharisit în provincie dacă a putut suporta aiîta insolență, fără să găsească o replică. C. PETRESCU, Î. II 222. Dricul înainta încet... Toți vorbeau tare... Poeții tineri își aduseră aminte cît s-au zaharisit cei bătrîni. id. C. V. 297. Am rugat-o să nu ia în seamă... e un biet bătrîn stricat, a fost pe vremuri ceva de capul lui, dar acum s-a zaharisit. M. I. CARAGIALE, C. 19. 3. Tranz. Fig. (Rar, cu privire la tonul sau la timbrul vocii) A îndulci, a face mieros, dulceag. Dar... știți că... mai este un contișor... E cam de mult, zice jupînul zaharisind și mai tare tonul. CARAGIALE, O. I 325.

ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.) A căpăta o îngroșare specifică, datorită cristalizării zahărului pe care îl conține. 2. Refl. (Fam., despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, combativitatea. V. ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Ngr. zaharoso (< zaharono).

A ZAHARISI ~esc tranz. 1) (fructe) A fierbe în sirop de zahăr. 2) fig. (tonul sau timbrul vocii) A face mieros; a îndulci. /<ngr. zaharóso

zaharisì v. 1. a pune zahăr în; 2. a fierbe în zahăr (fructe).

saharisi v vz zaharisi

ZĂHĂRI 👉 ZAHARISI.

A SE ZAHARIS/I pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre dulceață sau miere) A deveni mai dens datorită cristalizării zahărului din componență. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se ramoli, a se rablagi; a se rebegi; a se hârbui. /<ngr. zaharóso

zaharisésc (vest) și zăhărésc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar saŭ ngr. zahariázo, mă cristalizez, zaharóno, zaharisesc). Ferb în zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceața stricată). Fig. Mă ramolesc: un zaharisit! V. izmenesc.

!zaharisi¹ (a se ~) (a se ramoli) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zaharisesc, 3 sg. se zaharisește, imperf. 1 sg. mă zahariseam; conj. prez. 1 sg. să mă zaharisesc, 3 să se zaharisească; imper. 2 sg. afirm. zaharisește-te; ger. zaharisindu-mă

!zaharisi² (a se ~) (despre miere, dulcețuri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zaharisește, 3 pl. se zaharisesc, imperf. 3 sg. se zaharisea; conj. prez. 3 să se zaharisească; ger. zaharisindu-se

zaharisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisesc, imperf. 3 sg. zahariseai conj. prez. 3 să zaharisească

zaharisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisesc, imperf. 3 sg. zaharisea; conj. prez. 3 sg. și pl. zaharisească

zaharisi Verbul e consideraț de dicționarele noastre ca e provenind din gr. ζαχαρώνω (aor. ζαχάρωσα). Dar am aștepta în cazul acesta *zaharosi. Scriban, ca și în alte rînduri, aglomerează ipotezele : zaharisi ar îi derivat romînesc de la zahăr (deși același autor inserează în dicționar și pe zăhări, care prezintă tipul romînesc de derivare), sau gr. ζαχαριάζω, ζαχαρώνω. Mai probabilă mi se pare altă explicație. Verbele romanice împrumutate în grecește au terminația de aorist -άρισα, unde -αρ- este sufixul infinitivului în italienește. Cu aceste verbe a fost asimilat în romînește zaharisi, din cauză că, întîmplător, înainte de -isi se găsea aici un -ar-, care face parte din rădăcina grecească.

zaharisi, zaharisesc v. r. (d. oameni) a-și pierde vigoarea, energia, limpezimea gândirii; a se ramoli

a i se zaharisi chiseaua expr. (er., glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă de abstinență sexuală.

ZAHARISI vb. v. ramoli.

ZAHARISI vb. a se cristaliza. (Mierea s-a ~.)

zaharisi vb. v. RAMOLI.