ZAPCILÂC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

zapcilâc sn [At: (a. 1741) URICARIUL, X, 59 / V: ~cial~, ~ciarl~, ~lic, ~cirl~ / Pl: ~uri / E: zapciu + -lâc] (Înv) 1 Zapciu (3). 2 încasare a dărilor sau a datoriilor făcând uz de forță Si: executare (14), (înv) zapcială, (înv) zapciitură.

ZAPCILÂC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. lâc.

zapcilâc n. 1. funcțiunea de zapciu: un zapcilâc, o vătășie de plaiu GHICA; 2. execuțiune administrativă: cine v’a scăpat de zapcilâc, de bir, de havalele? (GANE). [Derivat din zapciu].

zapcialâc sn vz zapcilâc

zapciarlâc sn vz zapcilâc

zapcilic sm vz zapcilâc

zapcirlâc sn vz zapcilâc

zapcilîc s.n. (înv.) 1 Funcția de zapciu; (înv.) zapcierie. Făcu o mulțime de ispravnici și judecători, fără a mai numi zapcilîcurile (FIL.). 2 Zapcială. Cine v-a scăpat pe voi de zapcilîc... ? (GAN.). • pl. -uri. /zapciu + -lîc.

†ZAPCILÎC (pl. -îcuri), ZAPCILIC (pl. -icuri) sn. 1 Funcțiunea de zapciu: trăiau uitați pe la moșiile lor, fără a îndrăzni să aspire la slujbe mai înalte decît un zapcilîc, o vătășie de plaiu sau o sămeșie (I.-GH.) ¶ 2 Execuție, silire de a-și îndeplini o datorie, de a plăti dările, etc.: țarina... fiind desgrădită, poate să se întîmple păgubire, să facă zapcilic ispravnicii locuitorilor ca numai decît să-și îngrădească țarina (ST.-ȘCH.).

ZAPCILÎC, zapcilîcuri, s. n. (Turcism învechit) 1. Slujba de zapciu; zapcierie. Așa s-a hotărit să intre la tocmeală, crezînd că doar l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cil o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. A. 33. Zapcilîcurile, polcovniciile de poteră și căpităniile de județ îi deteră și ele un cîștig bunicel. FILIMON, C. 191. 2. Zapcială. Cine v-a scăpat pe voi de zapcilîc, de bir, de havalele care vă topeau munca și vă uscau puterile? GANE, N. I 189.

ZAPCILÎC, zapcilîcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Din zapciu + suf. -lîc.

zapcilîc și (rar) -líc n., pl. urĭ (d. zapciŭ). Funcțiunea de zapciŭ. Fig. Iron. Execuțiune administrativă aspră.

zapcilâc (înv.) s. n., pl. zapcilâcuri

zapcilâc (înv.) s. n. pl. zapcilâcuri

zapcilâc s. n., pl. zapcilâcuri

ZAPCILÂC s. v. executare.

ZAPCILÂC s. (înv.) zapcierie. (Funcția zapciului se numea ~.)

ZAPCILÎC s. (înv.) zapcierie. (Funcția zapciului se numea ~.)

zapcilîc s. v. EXECUTARE.