21 de definiții pentru zbeng

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg.

zbeng1 sn [At: VALIAN, V. / V: zbeg (S și: sbeg / Pl: zbeghe) / S și: sb~ / Pl: ~uri l E: pvb zbengui] (Îrg) 1 Zbenguială (1). 2-3 (Pex) Distracție (1-2). 4 (Fig) Cântec vesel. 5 (Înv) Mulțime în mișcare Si: învălmășeală.

zbeng s.n. (înv., reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastîmpăr. O tulea prin vecini după zbeng (STANCU). ♦ fig. Cîntec vesel, săltăreț. Aici doină, aici zbeng de nuntă, aici arșiță și patimă (GAL.). ♦ (înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. • pl. -uri și zbeg s.n. /de la zbengui, prin derivare regresivă; cf. srb. zbeg.

ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din scr. zbeg.

ZBENG, zbenguri, s. n. (Și în forma zbeg) Zburdălnicie, zbenguială, neastîmpăr. Punea lîngă el o cană cu apă, o bucată de pîine, o tulea prin vecini după zbeng. STANCU, D. 485. Mai tot tineretul se ținea de zbenguri și de snoave. POPESCU, B. III 6. ♦ Fig. Cîntec vesel, săltăreț. Vioara lui [Mură] despica inima! aci horă, aici doină, aci zbeg de nuntă, aci arșiță și patimă. GALACTION, O. I 74. ♦ (Învechit) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Tandaler] împinge mulțimea întărîtată, Silind să iasă afară din zbeg Care împrejurul lui s-adunasă. BUDAI-DELEANU, Ț. 407. – Variantă: zbeg s. n.

ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime de oameni în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Sb. zbeg.

ZBENG ~uri n. v. ZBENGUIALĂ. /<sb. zbeg

ZBEG s. n. v. zbeng.

sbeg n. petrecere, la copii. [Serb. SBIEG, alergătură].

zbeg (vest) și zbeng (Munt. est) n., pl. urĭ (sîrb. zbjeg, alergătură împreună, vsl. bĭegŭ, alergătură). Rar. Zbenguĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbenguri

zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbenguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBENG s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie.

zbeng s. v. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUIRE. ZBENGUIT. ZBÎNȚUIALĂ. ZBÎNȚUIRE. ZBÎNȚUIT. ZBÎNȚUITURĂ. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbeg (zbeguri), s. n. – (Trans.) Buruiană. – Var. zbeg. Origine necunoscută. Nu pare că ar trebui confundat cu cuvîntul următor, poate sbăg, s. n. (Bihor, ceață, pîclă).

sbeg (zbeguri), s. n. – Joacă, săritură. – Var. zbeg, și der. Sb. zbjeg „alergare”, din sl. begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin), cf. cr., slov. sbeg, pol. zbieg.Der. sbe(n)gui, vb. ( a juca, a sări); sbigui (var. sbihui, sghihui, sbrehui), vb. (Mold., a sări, a zburda); sbe(n)guială, s. f. (hîrjoană, joacă); sbughi, vb. (a o șterge, a o tuli). Pentru tratamentul acestor der., evident expresiv, cf. der. lui smîc, sbanț, și sbilț.

ZBEG2, zbeguri, s. n. (Trans.) Bălărie, buruiană. (prob. din zbăg)

ZBEG, zbeguri, s. n. ~ (din sb. zbjeg < sl. begŭ; cf. croat., slovac. sbeg, pol. zbieg)

Intrare: zbeng
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbeng
  • zbengul
  • zbengu‑
plural
  • zbenguri
  • zbengurile
genitiv-dativ singular
  • zbeng
  • zbengului
plural
  • zbenguri
  • zbengurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbeg
  • zbegul
  • zbegu‑
plural
  • zbeguri
  • zbegurile
genitiv-dativ singular
  • zbeg
  • zbegului
plural
  • zbeguri
  • zbegurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbeng, zbengurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Joacă, joc, neastâmpăr, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zburdare, zburdălnicie, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Punea lîngă el o cană cu apă, o bucată de pîine, o tulea prin vecini după zbeng. STANCU, D. 485. DLRLC
    • format_quote Mai tot tineretul se ținea de zbenguri și de snoave. POPESCU, B. III 6. DLRLC
    • 1.1. figurat Cântec vesel, săltăreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vioara lui [Mură] despica inima! aci horă, aici doină, aci zbeg de nuntă, aci arșiță și patimă. GALACTION, O. I 74. DLRLC
    • 1.2. învechit Gloată, mulțime în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Tandaler] împinge mulțimea întărîtată, Silind să iasă afară din zbeg Care împrejurul lui s-adunasă. BUDAI-DELEANU, Ț. 407. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.