4 definiții pentru zbiciuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBICIUI vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
ZBICIUI vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
biciui vb. IV. 1 tr., refl. A (se) lovi cu biciul sau cu un instrument similar; a flagela. Să-l biciuiască cu vine crude (DOS.). ♦ (tr.) A lovi cu ceva (subțire ca biciul), produdnd usturime. În fuga nebună ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare (GÎRL.). 2 tr. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. În aceste comedii, Caragiale biciuiește o concepție (IBR.). • prez.ind. -iesc, biciui, și (reg.) zbiciui vb. IV. /bici + -ui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BICIUI, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producînd usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și biciui. – Var.: (reg.) zbiciui vb. IV] – Din bici.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBICIUI vb. v. biciui, șfichiui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zbiciui, zbiciuiescverb
etimologie:
- Prefix s- + biciui DEX '09 DEX '98