22 de definiții pentru zbieret
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbierăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.
ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbierăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zbieret sn [At: AR (1832) 2202/32 / V: (îrg) ~răt (S și: sbierăt), (înv) zbiarăt (S și: sbiarăt) / S și: sb~ / Pl: ~e / E: zbiera + -et] 1 Sunet puternic, caracteristic speciei, scos de animale și păsări Si: răcnet (1), răget, strigăt, țipăt, urlet, (rar) strigătură, (îvp) zbierat (2), zbierătură (2), (îrg) răcnitură, zbier (1), (înv) răcnire (1), strigăt (1), urlare, zbierare (2), (îvr) strigare, (îvr) țipătură, urlat, urlătură, behăire, behăit, behăitură, muget, mugire, mugit, mugitură, râncăit. 2 Sunet puternic scos de om (pentru a porni sau a opri o acțiune ori din cauza spaimei, mâniei, bucuriei etc.) Si: răcnet, răget, strigăt (1), țipăt (1), urlet, (rar) strigătură (1), (înv) zbierare (4), (îvp) zbierat (4), zbierătură (4), (îrg) răcnitură, zbier (2), (înv) chemare (1), răcnire, strigăt (1), țipare1, urlare, (îvr) țipat1, țipătură, urlat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbieret s.n. 1 Strigăt puternic, caracteristic speciei pe care îl scoate un animal sau o pasăre. Fără de zbieret merg la înjunghiere (VOIC.). 2 Strigăt puternic de mînie, de spaimă, de durere etc. pe care îl scoate un om. Din magazie se auzeau zbieretele unchiului său (POPOV.). • pl. -e. și zbierăt s.n. /zbiera + -et.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBIERET, zbierete, s. n. (Și în forma zbierăt) 1. Strigăt puternic pe care îl scoate un animal. V. behăit, muget, răget, urlet. Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. Căprioara dă un zbierăt adînc, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26. De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. 2. Strigăt puternic pe care îl scot oamenii (de mînie, de spaimă, de durere etc.); țipăt. Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51. – Variantă: zbierăt s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mîniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbierăt s. n.] – Din zbiera + suf. -et.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBIERET ~e n. 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; țipăt; strigăt; răcnet. /a zbiera + suf. ~et
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBIERĂT s. n. v. zbieret.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBIERĂT s. n. v. zbieret.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBIERĂT s. n. v. zbieret.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBIERĂT s. n. v. zbieret.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zberăt sn vz zbieret
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbiarăt sn vz zbieret
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbierăt sn vz zbieret
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbierat s.n. (înv.,pop.) Faptul de a zbiera. • /v. zbiera.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zbierăt s.n. v. zbieret.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
sbieret n. strigăt violent și disgrațios: sbieretul oilor; fam. sbieretele băieților.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbéret (est) și zbĭéret (vest) n., pl. e (d. zber). Strigăt de măgar saŭ de vițel. Iron. Strigăt, răcnet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbieret s. n., pl. zbierete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zbieret s. n., pl. zbierete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbieret s. n., pl. zbierete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zbieret
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
zbierat (pop., fam.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
sbierăt, -rete.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBIERET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. muget.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBIERET s. 1. strigăt, țipăt, urlet, (înv.) chemare, vreavă. (Încetează cu ~ele!) 2. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N9) Surse flexiune: IVO-III | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zbieret, zbieretesubstantiv neutru
- 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. DLRLC
- Căprioara dă un zbierăt adînc, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26. DLRLC
- De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. DLRLC
-
- 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. DLRLC
- Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51. DLRLC
-
etimologie:
- Zbiera + -et. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX