opțiuni
  • info

10 definiții pentru zbânțuit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUIT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.

zbânțuit2, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) zbăn~ (S și: sbănțuit) / Pl: ~iți, ~e / E: zbânțui] (Îrg) 1-2 Zvăpăiat (1-2).

ZBÂNȚUIT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.

zbănțuit3, ~ă a vz zbânțuit2

zbînțuit2, -ă adj. (pop.) Care se zbînțuie; care este neastîmpărat. • pl. -ți, -te. /v. zbînțui.

ZBĂNȚUIT2, -Ă, zbănțuiți, -te, adj. Care se zbănțuie; neastîmpărat. (Substantivat) De zbănțuitul ista al dumitale nimica nu scapă. CREANGĂ, A. 56.

ZBÎNȚUIT2, -Ă, zbînțuiți, -te, adj. Care se zbînțuie; neastîmpărat. – V. zbînțui.

zbănțuít, -ă adj. Care se zbănțuĭește, neastîmpărat: un copil zbănțuit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÂNȚUIT adj. v. zburdalnic.

ZBÎNȚUIT adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)

Intrare: zbânțuit (adj.)
zbânțuit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitul
  • zbânțuitu‑
  • zbânțuită
  • zbânțuita
plural
  • zbânțuiți
  • zbânțuiții
  • zbânțuite
  • zbânțuitele
genitiv-dativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitului
  • zbânțuite
  • zbânțuitei
plural
  • zbânțuiți
  • zbânțuiților
  • zbânțuite
  • zbânțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
zbănțuit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitul
  • zbănțuitu‑
  • zbănțuită
  • zbănțuita
plural
  • zbănțuiți
  • zbănțuiții
  • zbănțuite
  • zbănțuitele
genitiv-dativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitului
  • zbănțuite
  • zbănțuitei
plural
  • zbănțuiți
  • zbănțuiților
  • zbănțuite
  • zbănțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbânțuit, zbânțuităadjectiv

etimologie:
  • vezi zbânțui DEX '09 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.