opțiuni
  • info

15 definiții pentru zbânțuitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUITURĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.

zbânțuitură sf [At: ALECSANDRI, T. 938 / P: ~țu-i~ / V: zbăn~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbânțui + -itură] (Reg) 1 Zbenguială (1). 2 (Pex) Desfătare (7).

ZBÂNȚUITURĂ zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.

zbănțuitură2 sf vz zbânțuitură

zbînțuitură s.f. (reg.) Zbînțuire. • sil. -țu-i-. pl. -i. /zbînțui + -tură.

ZBĂNȚUITURĂ, zbănțuituri, s. f. (Rar) Zbenguială, zbănțuire. Numai la zbănțuituri ți-i gîndu. ALECSANDRI, T. 938.

ZBÎNȚUITURĂ, zbînțuituri, s. f. (Rar) Zbînțuire. – Din zbînțui + suf. -(i)tură.

sbănțuitură f. Mold. 1. garnitură de fier; 2. fig. desfrânare: numai la sbânțuituri ți-e gândul AL.

zbănțuitúră f., pl. ĭ. Zbănțuĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbânțuitură (pop.) (desp. -țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuiturii; pl. zbânțuituri

zbânțuitură (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuiturii; pl. zbânțuituri

zbânțuitură s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. zbânțuiturii; pl. zbânțuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÂNȚUITURĂ s. v. joacă.

ZBÎNȚUITURĂ s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBĂNȚUITURĂ, zbănțuituri, s. f. Zbînțuitură. (zbănțui + suf. -tură)

Intrare: zbânțuitură
zbânțuitură substantiv feminin
  • silabație: zbân-țu-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuitură
  • zbânțuitura
plural
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturile
genitiv-dativ singular
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturii
plural
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturilor
vocativ singular —
plural —
zbănțuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuitură
  • zbănțuitura
plural
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturile
genitiv-dativ singular
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturii
plural
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbânțuitură, zbânțuiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Zbânțui + sufix -tură. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.