16 definiții pentru zbârnâire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNÂIRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.

zbârnâire sf [At: LB / V: (reg) ~iere, ~năire, ~râire / S și: sbârnâire / Pl: ~ri / E: zbârnâi] 1-3 Zbârnâială (1-3).

ZBÂRNÂIRE, zbârnâiri, s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.

zbârâire sf vz zbârnâire

zbîrnîire s.f Acțiunea de a zbîrnîi și rezultatul ei; zbîrnîială, zbîrnîit, zbîrnîitură. ♦ Concr. Zgomot produs de cineva sau de ceva care zbîrnîie. • pl. -i. /v. zbîrnîi.

ZBÎRNÎIRE s. f. Acțiunea de a zbîrnîi și rezultatul ei; zgomotul produs de ceea ce zbîrnîie; zbîr- nîială. (Atestat în forma zbîrnăire) Făcu să tacă zbîrnăirea adunăturilor de muște. MACEDONSKI, O. I 65. – Variantă: zbîrnăire s. f.

ZBÎRNÎIRE s. f. Faptul de a zbîrnîi; zgomotul produs de cineva sau ceva care zbîrnîie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbârnâire s. f., g.-d. art. zbârnâirii

zbârnâire s. f., g.-d. art. zbârnâirii

zbârnâire s. f., g.-d. art. zbârnâirii; pl. zbârnâiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÎRNÎIRE s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)

Intrare: zbârnâire
zbârnâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâire
  • zbârnâirea
plural
  • zbârnâiri
  • zbârnâirile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâiri
  • zbârnâirii
plural
  • zbârnâiri
  • zbârnâirilor
vocativ singular
plural
zbârnăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăire
  • zbârnăirea
plural
  • zbârnăiri
  • zbârnăirile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăiri
  • zbârnăirii
plural
  • zbârnăiri
  • zbârnăirilor
vocativ singular
plural
zbârnâiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zbârâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârâire
  • zbârâirea
plural
  • zbârâiri
  • zbârâirile
genitiv-dativ singular
  • zbârâiri
  • zbârâirii
plural
  • zbârâiri
  • zbârâirilor
vocativ singular
plural
zbârăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbârnâire, zbârnâirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi zbârnâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.