20 de definiții pentru sdrențuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRENȚUI vb. IV v. zdrențui.

ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențui vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.

ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențui vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.

zdrențui vtr [At: LB / V: (pop) ~emțui, zdrăn~, stremțui, str~, trăn~, tremț~, tren~ / S și: sd~ / Pzi: ~esc, (rar) zdrențui / E: zdreanță + -ui] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau, rar, d. orice obiect din pânză, stofă, hârtie etc.) A (se) preface în zdrențe (1-2) Si: a (se) găuri (3), a (se) rupe, a (se) sfâșia, a (se) uza, (rar) a (se) petici, a (se) ferfeniți (1-2), a (se) hărtăni (4), a (se) jerpeli, (reg) a (se) șofili, (fam) a (se) vărzui. 3-4 (D. oameni) A-și rupe hainele, prefacându-le în zdrențe (1-2).

zdrențui vb. IV. refl. (despre obiecte din pînză, din stofă, din hîrtie etc.) A se rupe, a se sfîșia; a se preface în zdrențe. Straiele mi s-au zdrențuit (STANCU). ◊ (tr.) Zdrențuise cele cîteva scrisori pe care le mai avea (PER.). ◊ Fig. Cîțiva nouri... zdrențuiți de soare Se topesc (VLAH.). • prez.ind. -iesc. și (pop.) strimpțui, strențui, trențui vb. IV. /zdreanță + -ui.

ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pînză) A se preface în zdrențe; a se rupe, a se sfîșia. Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, S. N. 68. ◊ Fig. Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. (Tranz.) Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96.

ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pînză, stofă etc.) A se rupe, a se sfîșia; a se preface în zdrențe. [Var.: trențui vb. IV] – Din zdreanță.

A SE ZDRENȚUI pers. 3 se ~iește intranz. (despre haine, cărți etc.) A se preface în zdrențe; a se rupe în bucăți (prin uzare); a se ferfeniți. /zdreanță + suf. ~ui

zdrențuĭésc v. tr. (d. zdreanță). Prefac în zdrențe. – Și trenț- (vest), (s)tremț-, (nord), strenț-, zdremț-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zdrențui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zdrențuiește, 3 pl. se zdrențuiesc, imperf. 3 sg. se zdrențuia; conj. prez. 3 să se zdrențuiască; ger. zdrențuindu-se

zdrențui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiesc, imperf. 3 sg. zdrențuia; conj. prez. 3 să zdrențuiască

zdrențui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiesc, imperf. 3 sg. zdrențuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrențuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZDRENȚUI vb. 1. v. sfâșia. 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfâșia, a (se) uza, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ți s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfâșia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

ZDRENȚUI vb. 1. a (se) sfîșia, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. și Munt.) a (se) șofili. (Cearșaful s-a ~.) 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) uza, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ți s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

Intrare: sdrențuire
sdrențuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sdrențuire
  • sdrențuirea
plural
  • sdrențuiri
  • sdrențuirile
genitiv-dativ singular
  • sdrențuiri
  • sdrențuirii
plural
  • sdrențuiri
  • sdrențuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zdrențui, zdrențuiescverb

  • 1. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, S. N. 68. DLRLC
    • format_quote figurat Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. DLRLC
    • format_quote tranzitiv I-a zdrențuit haina. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv figurat Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96. DLRLC
etimologie:
  • Zdreanță + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.