zdrobi [At: PSALT. HUR. 39^v/10 / V: (înv) zdrubi, zrobi / S și: sd~ / Pzi: ~besc / E: vsl здробити(<съдробити)] 1-2 vtr (C. i. mai ales obiecte) A (se) preface (cu violență) în bucăți (foarte) mici (prin lovire, ciocnire, presare puternică) distrugând(u-se), dărâmând(u-se), împrăștiind(u-se) etc. Si: a (se) fărâmița (1-2), a (se) sfărâma (1), (rar) a (se) sparge, a (se) strivi (1), (pop) a (se) fărâma (1-2), a zdruci (1), a (se) zdrumica (1), a zobi (3), (îrg) a (se) risipi, (reg) a (se) mleci³, a (se) sfărâmiți, a (se) sfărmuri, a (se) sfârmica, a zdrobica (1-2), a se zdroboli (2), a se zdruhăi (6), a se zbâncoti (2), a (se) distruge (1-2), a (se) dărâma (2-3), a (se) împrăștia, a mărunți, a mărunțeli, a mărunțișa, a pisa (1), a pisălogi (1), a pisăza, a pisăgi (1), a smicura. 3 vt (Îvp; c. i. lacăte, încuietori etc.) A sparge. 4 vt (Înv; îe) A ~ lanțurile A elibera (din robie, din starea de aservire etc.). 5 vt (Reg; spc; c. i. lemne tăiate) A sparge. 6 vt (Reg; c. i. știuleți de porumb) A curăța de boabe Si: (reg) a zdrumica (2), a zobi (4). 7 vt (Reg; spc; c. i. semințe, fructe, alimente etc. cu înveliș tare) A sparge. 8 vr (D. ploaie sau, mai ales, d. picăturile de ploaie) A se împrăștia și a se desface în cantități mici prin cădere, prin scurgere etc. pe un corp sau pe o suprafață tare, producând un zgomot specific. 9 vr (D. valuri de apă) A se desface și a se împrăștia în stropi prin izbire de țărm, de stânci etc., producând un zgomot specific Si: a se sfărâma, a se sparge. 10 vt (C. i. legume, fructe, frunze, semințe etc.) A desface în bucăți prin apăsare sau prin lovire (puternică), modificând forma și consistența și transformând într-o pastă (moale), într-un lichid Si: a bate (1), a lovi, a sparge, a strivi (1), a terciui, (pop) a stropși (1), a zdruci (2), (reg) a fleciui, a meci⁴, a pistosi, a storcoși, a toropi², a toroști, a zdroboli (3), a zemoși (2), a zdrumica (3). 11 vt (C. i. unele alimente) A face să devină o pastă omogenă, un lichid sau un amestec omogen Si: (reg) a se zăgălui (2), a zărmădi (2). 12 vt (Reg; fig; c. i. limbi vorbite) A stâlci. 13 vt (Înv; c. i. abcese, furuncule, bășici etc.) A stoarce. 14 vt (C. i. obiecte, construcții sau părți ale acestora, așezări umane etc.) A face să dispară prin violență de pe suprafața pământului Si: a distruge (1), a nimici (1), a prăpădi (1), a rade, a sfărâma (1), a zvânta (5), (rar) a sparge, (pop) a potopi, a zdrumica (4). 15 vt (Fig; c. i. stări, sentimente etc.) A face să nu mai existe (sau să nu se mai producă, să nu se mai manifeste etc.) Si: a desființa (1), a destrăma (5), a împrăștia, a pierde, a pieri, a prăpădi (1), a risipi, a sfărâma, a spulbera, (îvp) a răpune, (pop) a fărâma (3), a isprăvi, (grî) a afanisi (1) , a zdrumica (5). 16 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi (foarte) puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: (reg) a zdrumica (6), a zdreli (2), a zobi (5) a zdrumica (6), (rar) a zgudui (15), a zdruncina (15). 17 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A deforma prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, transformând într-o masă informă sau provocând modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: a sfărâma, a strivi, a turti (1), (rar) a stâlci (1), a zdreli (1), (îvp) a zdruncina (4), (pop) a stropși (1), a zdruci (4), a zdrumica (7), a zobi (6), (îrg) a răzbi (1), a zdruci (4), a struji (1), (reg) a pistosi, (rar) a zgudui (16), a zdruncina (16). 18 vt (Fig; c. i. persoane sau inima, sufletul lor) A produce o durere sufletească copleșitoare. 19 vt (C. i. ființe, mai ales oameni) A omorî prin mijloace violente, strivind, mutilând etc. Si: (pop) a zdrumica (8). 20 vr (D. oameni) A muri¹ din cauza unor traumatisme grave. 21 vr (Îvp; d. oameni) A se sfărâma. 22-23 vtr (Fig; d. ființe, mai ales d. oameni) A (se) obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: a (se) epuiza (8-9), a (se) extenua (1-2), a istovi, a seca² (1), a secătui (1), a se sfârși, a slei², a stoarce, a suge, a vlăgui, (îrg) a trudi (1), (înv) a zămorî (1), (reg) a dehobi (1-2), a stoci, a tâhobi (1). 24 vt (C. i. armate, grupări de oameni înarmați, comandanți de armate, state etc. în conflict armat) A suferi o înfrângere categorică în urma unei acțiuni energice a adversarului, soldate cu mari pierderi Si: a bate (141), a birui (1), a învinge, a înfrânge, a nimici (1), a potopi, a prăpădi (1), (pop) a zdrumica (9), (îrg) a stropși. 25 vt (Fig; c. i. oameni) A face să nu mai acționeze din inițiativă proprie, în urma unor represalii, a unor constrângeri etc. 26 vt (Fig; c. i. oameni) A distruge din punct de vedere social, profesional etc. (aducându-l în stare de totală supunere).

zdrobi vb. IV. I 1 tr. (compl. indică obiecte, materiale etc.) A distruge, a fărîmița, a sfărîma. Chiar lira sa au zdrobit-o sub picioare (ALECS.). ◊ (refl.) Mașina s-a zdrobit de parapet. Fig. Cu vremea... necontenitele valuri vor zdrobi stînca ignoranței (SADOV.). 2 refl. (despre ploaie sau despre picături) A se împrăștia și a se desface în cantități (și mai) mici prin cădere, prin scurgere etc., cu un zgomot specific, pe un corp sau pe o suprafață tare. Ploaia se zdrobește pe geam. ♦ (despre valuri) A se desface și a se împrăștia în stropi, prin izbire, cu un zgomot specific, de țărm, de stînci etc. Valurile mării se zdrobesc de maluri. II tr. (compl. indică legume, fructe, semințe etc.) A sfărîma, a strivi prin presare sau lovire. Rupsese o petală... și o zdrobise între degete (PER.). ♦ (compl. indică unele alimente) A face să devină o pastă omogenă, un lichid sau un amestec omogen. Zdrobește gălbenușurile fierte cu o furculiță. III tr. 1 (compl. indică obiecte, construcții sau părți ale acestora, așezări umane etc.) A face să dispară de pe fața pămîntului; a nimici, a distruge. De la goți pînă la huni... au zdrobit ș-au spurcat așezările unei civilizații luminoase (SADOV.). ♦ Fig. (compl. indică stări, sentimente, relații etc.) A face să nu mai existe, să nu se mai producă, să nu se mai manifeste etc. Zdrobise cerbicia boierului (SADOV.). ◊ (refl. pas.) Jugul puterei s-a zdrobit (GHICA). 2 (compl. indică ființe sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocînd distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Căzu pe spate și își zdrobi capul de gheața tare ca piatra (AGÂR.). ◊ Exager. (sugerează ideea de intensitate maximă a unei acțiuni) Muncim de ne zdrobim oasele (REBR.). ♦ Fig. (compl. indică oameni) A produce o durere sufletească copleșitoare. Matilda e zdrobită de durere (VIN.). 3 (compl. indică ființe) A omorî prin mijloace violente, strivind, mutilînd. Pe cei vicleni îi va zdrobi sub copitele calului (SADOV.). ♦ (refl.) A muri în urma unor traumatisme grave produse prin izbire, prin cădere de la înălțime etc. Se suiau chiar pe acoperișul caselor, cu riscul de a cădea și a se zdrobi (FIL.). 4 Fig. (compl. indică ființe, mai ales oameni) A obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.). Călătoria îl zdrobise (REBR.). ◊ (refl.) Îi povesti că mama lui se zdrobește muncind (POPOV.). IV tr. 1 (compl. indică armate, grupuri de oameni înarmați etc.) A suferi o înfrîngere categorică în urma unei acțiuni energice a adversarului. Generalul.. . a zdrobit pe imperiali (GA. PETR.). 2 Fig. (compl. indică oameni) A face să nu mai acționeze din proprie inițiativă, în urma unor represalii, a unor constrîngeri etc.; a distruge din punct de vedere social, profesional; a aduce în stare de totală supunere, ascultare. E un tînăr cu iluzii... pe care viața îl zdrobește repede (E. LOV.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche съдробнтн, здробнтн.

ZDROBI, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărîma. Au sărit cu sonda în aer, au ars de vii, au fost zdrobiți în explozii. BOGZA, A. Î. 89. Puterea îmi lipsește să-i calc și să-i zdrobesc. MACEDONSKI, O. I 50. O stîncă înaltă Ce din vîrf, de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale. ALECSANDRI, P. II 15. ◊ Fig. Zdrobită de năcazuri stă multă vreme-n plîns. COȘBUC, P. II 188. Iartă-mă, scumpa mea mamă, că-ți zdrobesc inima atît de amarnic. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. Am primit o telegramă din Iași care m-a zdrobit. CARAGIALE, O. VII 421. Puica s-a întors în luncă; ea aînfrînt și a zdrobit inima poetului. ODOBESCU, S. III 85. ◊ Refl. (Metaforic) Oltul se frămîntă și se zdrobește de stînci. BOGZA, C. O. 163. Apriga furtună, Pe marea tulburată săltînd din val în val, Se nalță, se lățește și vîjie și tună Zdrobindu-se de mal. ALECSANDRI, P. I 193. ♦ A nimici, a distruge. In locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși, în care flota turcească a fost zdrobită. BART, S. M. 21. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. ♦ Refl. (Despre abstracte) A se împrăștia, a se destrăma, a pieri. Puterea farmecului se zdrobi. ISPIRESCU, L. 241. 2. Refl. Fig. (Transilv.; despre oameni) A se frămîntă; a se zbuciuma. Să-ntoarce baba pe lîngă lac și se zdrobește, dar în zadar, că rățoiul nu-și scoate capul din apă. RETEGANUL, P. I 41.

ZDROBI, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărîma. ♦ A nimici, a distruge. 2. Refl. Fig. (Reg., despre oameni) A se frămînta, a se agita. – Slav (v. sl. sŭdrobiti).

A ZDROBI ~esc tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți prin presare, lovire etc.; a sfărâma; a zdrumica. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin frecare, strângere etc.); a strivi; a turti; a chiflici; a zdrumica. 3) (ființe) A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zdrumica; a distruge; a nimici; a prăpădi. 4) fig. (persoane) A distruge producând dureri sufletești. /<sl. sudrobiti

A SE ZDROBI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se strădui din toate puterile. /<sl. sudrobiti

zdrubi v vz zdrobi

zrobi v vz zdrobi

sdrobì v. 1. a sfărâma prin pisare sau călcare; 2. a nimici: a sdrobit puterea lor; 3. fig. a mâhni foarte, a cauza o durere vie și profundă: a sdrobi inima, a sdrobi rărunchii. [Slav. SŬDROBITI, a face bucăți].

zdrobésc v. tr. (vsl. sŭ-dobiti și drobiti. V. drob). Strivesc (pisînd, bătînd orĭ călcînd): a zdrobi struguriĭ în teasc, usturoĭu în piŭă. Fig. Nimicesc: a zdrobi un dușman. A măhni adînc: vestea asta l-a zdrobit.

zdrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobesc, 3 sg. zdrobește, imperf. 1 zdrobeam; conj. prez. 1 sg. să zdrobesc, 3 să zdrobească

zdrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobesc, imperf. 3 sg. zdrobea; conj. prez. 3 să zdrobească

zdrobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobesc, imperf. 3 sg. zdrobea; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrobească

zdrobi

ZDROBI vb. v. distruge, nimici, snopi, stâlci.

ZDROBI vb. 1. v. sfărâma. 2. a (se) fărâma, a (se) sfărâma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfărâma, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sfărâma, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarâm.) 6. a (se) sfărâma, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 7. v. pisa. 8. v. pasa. 9. v. sparge. 10. v. strivi. 11. v. strivi. 12. v. tescui. 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~ în ladă.) 14. v. bate. 15. v. distruge. 16. v. nimici. 17. v. extenua.

ZDROBI vb. 1. a sfărîma, (pop.) a zobi, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ paharul de pămînt.) 2. a (se) fărîma, a (se) sfărîma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfărîma, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sfărîma, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 6. a (se) sfărîma, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stînci.) 7. a mărunți, a pisa, a sfărîma, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 8. a mărunți, a pasa. (A ~ legume.) 9. a se sfărîma, a se sparge. (Valurile se ~ de țărm.) 10. a stîlci, a strivi, a turti, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ o cutie metalică prin lovire.) 11. a strivi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 12. a presa, a stoarce, a tescui. (A ~ fagurii pentru a scoate mierea.) 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~ în ladă.) 14. a se bate, a se lovi, a se strivi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere căzute din pom s-au ~.) 15. a distruge, a nimici, a rade. (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea dușmană.) 16. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv. ) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 17. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

zdrobi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. SNOPI. STÎLCI.

PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător.