21 de definiții pentru zestre

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZESTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

ZESTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

zestre sf [At: PALIA (1581), 138/3 / V: (îrg) zăs~[1] (Pl: zăstri, înv, zăstruri), (înv) zeastră, (reg) ies~, vies~ / Pl: ~, (înv) ~ruri, ~ri / E: ml dextrae „făgăduință solemnă”] 1 Totalitate a bunurilor materiale care se dau unei fete (sau unui băiat) când se căsătorește și care se consideră, pe durata căsătoriei, ca averea celui care a adus-o Si: (îvr) dotație (2), (înv) dotă, (îvp) parte, (îvr) profecticie. 2 (Prc) Hainele, rufele, covoarele, pernele etc. pe care le aduce o fată în noua casă când se căsătorește Si: trusou. 3 (Îs; șîf zăstrea, zestri, zăstruri) Foaie (sau foi, înv, foiță) de ~ Act care consemnează zestrea miresei sau a unei femei căsătorite. 4 (Îs) Ladă de ~ Ladă care se folosește la păstrarea zestrei (2). 5-6 (Îljv) De ~ (sau, reg, zestrea) (Care este) primit ca zestre (1). 7 (Rar; pan) Totalitate a bunurilor pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. 8 (Fam) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva. 9 Totalitate a bunurilor materiale care formează averea unei comunități, a unei instituții etc. Si: inventar. 10 (Fig) Ansamblu al valorilor și însușirilor spirituale, morale, intelectuale etc. ale unui individ sau ale unei colectivități Cf: moștenire (1), patrimoniu. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

zestre s.f. 1 Avere (mobilă sau imobilă) dată unei fete (cu forme legale) cînd se mărită; dotă. Ipate își ia femeia cu zestre cu tot, o duce acasă la dînsul și pace bună! (CR.). ◊ Foaie de zestre v. foaie. Ladă de zestre v. ladă. Tron de zestre v. tron. ◊ Loc.adj., adv. De zestre = (care este) primit ca zestre. Am vîndut, atunci, moșia pe care o aveam de zestre de la nevastă (CA. PETR.). ◊ Expr. Sare ca capra în zestre v. capră. ♦ Analog. Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. 2 (fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. La poartă, aștepta... o țărancă... cu o legătură petrecută sub braț, care cuprindea toată zestrea ei (BRĂ.). ◊ Fig. Femeile... îi sporiseră funesta zestre de racile și beteșuguri (M. I. CAR.). 3 Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. Toată zestrea satului e întinsă pe grinda bordeiului? (CĂL.). 4 Fig. Ansamblul valorilor și însușirilor spirituale, morale, intelectuale etc. ale unui individ sau ale unei colectivități. Cu această zestre sufletească intram... în acest colț de provincie (GAL.). • /lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

ZESTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete cînd se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea obiectelor casnice care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

ZESTRE f. 1) Avere sau sumă de bani care se dă de către părinți unei fete când se mărită; dotă. 2) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva, (a unei persoane, colectivități, comunități etc.). [G.-D. zestrei] /<lat. dextrae

zestre f. avere ce o femeie aduce în căsătorie. [Lat. DEXTRAE, promisiune solemnă, cuvânt dat].

zéstre f., pl. ĭ (d. lat. dĕxtrae, adică „mînile drepte” a doĭ care se învoĭesc: dextras renovare, a înoi tractatu. D. rom. vine bg. zestra). Dotă, avere care i se dă uneĭ fete cînd se mărită. Lucrurĭ cu care se înzestrează: zestrea uneĭ școale. V. trusoŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZESTRE s. (JUR.) dotație, dotă, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ a unei fete de măritat.)

ZESTRE s. (JUR.) dotație, dotă, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zestre s. f. – Dotă. Lat. dextĕrae „promisiune” (Hasdeu, după Pușcariu 1935; Iordan, Dift., 115; REW 2618; Tiktin; Candrea). Legătura cu sl. zastroiti „a prepara” (Cihac, II, 472) este improbabilă. Folosit în general, afară de Banat și Crișana (ALR, II, 67). – Der. înzestra, vb. (a dota). Din rom. provin bg. zestra (Capidan, Raporturile, 225), rut. zjastra (Candrea, Elemente, 409), mag. zeszter (Edelspacher 24), săs. zestre.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zestre s. f. sg. totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva

Intrare: zestre
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zestre
  • zestrea
plural
genitiv-dativ singular
  • zestre
  • zestrei
plural
vocativ singular
plural
zăstre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeastră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zestresubstantiv feminin

  • 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
    • 1.1. Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. DEX '09 DEX '98 DLRM
    • 1.2. familiar Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRM
  • 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
    sinonime: inventar
etimologie:
  • limba latină dextrae „făgăduință solemnă”. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.