zidire sf [At: CORESI, EV. 92 / Pl: ~i / V: (înv) zâd~ / E: zidi²] 1 Asamblare a unor materiale pentru realizarea unei construcții sau a unui element de construcție Si: (îrg) ziduire (1), zidit¹ (1), ziditură (1), (rar) zidărire. 2 Realizare a unor construcții cu ajutorul unor materiale asamblate Si: clădire, construire, durare, edificare, înălțare, ridicare, (înv) ziduire (2), (rar) zidit¹ (2), ziditură (2). 3 (Pex) Ctitorie (1). 4 (Îvp; ccr) Clădire (2). 5 (Prc) Zid (1). 6 (Înv) Întemeiere. 7 (Înv) Formare (1). 8 (Înv; cdp slv съзиданиѥ) Structură socială Si: ziduire (8), (rar) zidit¹ (8). 9 (Pex) Rang. 10 (Rel) Creare din neant, de către Dumnezeu, a lucrurilor și a ființelor Si: facere, (înv) tocmeală Si: ziduire (10), zidit¹ (10). 11 Ansamblul lucrurilor și al ființelor create Si: lume, univers Si: (înv) ziduire (11), (rar) zidit¹ (11). 12 (Prc) Operă creată de Dumnezeu Si: ziduire (12), zidit (12). 13 (Înv) Ziditură (2). 14 (Înv) Creare a lumii luată ca punct de referință în numărătoarea anilor (considerată și ca începutul erei bizantine) Si: (înv) ziduire (14), (rar) zidit¹ (14). 15 (Înv) Făptură (4). 16 (Pex; csc) Omenire. 17 Fire (2).

zidire s.f. 1 Construire. 2 Concr. Construcție, clădire, edificiu. Ar fi dorit mult să fie între zidurile reci ale bătrînei zidiri (AGÂR.). 3 (bis.) Creație săvîrșită de Dumnezeu; (înv.) ziditură. Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu (BIBLIA 1688). ♦ (înv.) Creare a lumii luată ca punct de referință în numărătoarea anilor. Iulie chesariul, carele au împărății la anii de la zidirea lumii 5464 (PRAV.). 4 (înv.,pop.) Creatură, făptură, ființă. Femeia lui... să află deodată văduvă, grea și fără de vreo altă zidire pe lîngă dînsa decît numai cu o roabă (BUZN.). ♦ Colect. Omenire; fire. Urechea nu aude vreun sunet... Toată zidirea doarme (MARC.). • pl. -i. /v. zidi.

ZIDIRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi; construire. 2. (Concretizat) Clădire, construcție, edificiu. Văzduhul scînteiază și, ca unse cu var, Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. EMINESCU, O. I 69. Aceste zidiri nouă formează partea evropeienească a orașului. ALECSANDRI, C. 97. 2. (În concepțiile religioase) Creație săvîrșită de dumnezeu. V. facere (2). Învățătorul a început a scrie pe alb semnele gîndirii. După aceea, zi cu zi, a scris cerul, pămîntul și toată zidirea lui dumnezeu. SADOVEANU, P. 22. Se desfășur’ în ochi-mi minunile zidirii. ALEXANDRESCU, M 47. ♦ (Concretizat) Creatură, făptură, ființă. Păru-i galbin, lăsat pe spate, fața-i gingașă, ochii cei vineți, buzele subțiri și roșii, o ridicau peste celelalte zidiri ale lui d-zeu de pe pămînt. RETEGANUL, P. IV 45. Viața adevărată se întemeiază în lucrarea lui dumnezeu asupra zidirilor sale și a omenirii colective asupra fiecărui om în parte. BĂLCESCU, O. II 10. Toate celelante zidiri a pămîntului sînt supusă omului, DRĂGHICI, R. 131.

ZIDIRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepțiile religioase creștine) Creație săvîrșită de dumnezeu. ♦ (Înv.) Creatură, făptură, ființă.

ZIDIRE ~i f. 1) v. A ZIDI. 2) Obiect zidit; construcție; clădire. 3) înv. Ființă vie; vietate; făptură; creatură. /v. a zidi

zidire f. acțiunea de a zidi și rezultatul ei: 1. construcțiune; 2. creațiune: se desfășură în ochi-mi minunile zidirii GR. AL.; 3. creatură: toate zidirile lumii.

zidíre f. Acțiunea de a zidi. Lucrare de zid, clădire, edificiŭ, construcțiune: mărețele zidurĭ ale orașelor. Ființă, creatură: toate zidirile lumiĭ.

zâdire sf vz zidire

zidire s. f., g.-d. art. zidirii; pl. zidiri

zidire s. f., g.-d. art. zidirii; pl. zidiri

zidire s. f., g.-d. art. zidirii; pl. zidiri

ZIDIRE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare.

ZIDIRE s. 1. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcție, imobil. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere. (~ lumii, după Biblie.)

ZIDIRE s.1. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcție, imobil, (înv.) ziditură. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere, (înv.) tocmeală. (~ lumii, după biblie.)

zidire s. v. ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINȚĂ. LIGHIOANĂ. NECUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEȚUITOARE.

Zidire ≠ demolare