19 definiții pentru zor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOR1 s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

zor2 ssg [At: POGOR, HENR. / E: sgp zori1] (Îvr) Zori1 (1). corectată

zor1 sn [At: ZILOT, CRON. 7 / Pl: (rar) ~uri / E: tc zor] 1 (Îvr) Silnicie. 2 (Îe) Dor de ~ Dragoste cu sila. 3 (Îlav) Cu ~ul (sau de ~) Forțat (2). 4 (Reg; îe) A lua la ~ (pe cineva) A cere socoteală. 5 (Reg; îae) A mustra1. 6 (Înv) A face (cuiva) (mare) ~ de bani A cere (insistent) o datorie. 7 (Înv; îe) A lua cu ~ul (pe cineva) A constrânge (1). 8 Activitate intensă Si: febrilitate (3), însuflețire. 9 Urgență. 10 (Îlav) Cu ~ (sau cu tot ~ul) ori ~-~ În grabă Si: repede. 11 (Îlav) De ~ Din toate puterile. 12 (Îal) Cu elan. 13 (Pop; îlv) A avea (sau, reg, a-i fi) ~ A se grăbi. 14-15 (Îlv) A(-i sau a-și) da ~ (Pop) A (se) zori2 (5-6). 16 (Reg; îal) A năvăli. 17 (Îlv) (Îvr) A da ~ A acționa cu mare grabă. 18 (Îlv) (Îvr) A(-i) da ~ (înainte) cu ..., (sau că..., să...) A nu mai înceta cu ceva Si: a insista. 19 (Rar; îe) A-și face mâniei ~ A se enerva (5). 20 Necesitate. 21 (Pex) Necaz. 22 (Reg; îs) Cal de ~ Cal foarte bun. 23 (Îvr; îe) A vedea ~ul A nu (mai) avea nici o posibilitate. 24 (Îe) A nu avea ~ să... (sau, îvr, de a...) A nu avea interes să... 25 (Îvr; îe) A avea ~ de... A avea (mare) nevoie de... 26 (Rar; îae) A avea ~ de... A-i păsa de... 27 (Înv) Atac militar Si: asalt (1).

zor1 s.n. 1 Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sîrguință, febrilitate, însuflețire. Stă truda o clipă... Și zorul pornește mai aprig (VOIC.). ◊ Loc.adv. Cu zor sau cu (tot) zorul = în grabă, repede. Oamenii s-au întors nedumeriți spre locul care le era arătat cu atîta zor (GALAN). De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Baba scotocea de zor prin buzunarele șorțului (CĂL.). ◊ Loc.vb. A avea zor = a se grăbi. Cînd avem zor mare, chemăm și din afară (CA. PETR.). A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. Dă zor cailor, ca să ajungă mai repede. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A(-i sau a-și) da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. Am să-mi dau zor, ca să-mi iau, cît mai curînd, licența (SLAV.). A(-i) da zor (înainte) cu (sau că..., să...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dădu zor cu scrisul (VLAH.). 2 Necesitate, urgență neprevăzută, nevoie; strîmtorare, necaz. Armeanul avea alte zoruri (TUD.). ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar (ceva) numaidecît; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... El n-avea nici un zor să se statornicească (VIN.). 3 (înv.) Atac militar; asalt. 4 (înv., reg.) Silnicie. ◊ Dor de zor = dragoste cu sila. ◊ Loc.adv. Cu zorul = cu forța, forțat. Lupta... să-i sărute mîinile cu zorul (CAR.). ◊ Expr. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală; a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forța (pe cineva). • pl. -uri. /<tc. zor „silă, forță”.

ZOR1 s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

ZOR, (rar) zoruri, s. n. 1. Activitate grăbită, febrilă, însuflețită; grabă mare, urgență. Se auzeau uși trintite, pași grăbiți, zor mare. BASSARABESCU, V. 17. Era zor mare în lot satul. Moș Șărban, moș Sandu și încă vreo zece țărani... se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S. 132. Ce era foc și zor pe pînzele maestrului flamand deveni grație naturală și vioaie pe ale discipolului francez. ODOBESCU, S. III 138. Dă mai iute, soacră-mare, Că la nuntă e zor tare. TEODORESCU, P. R. 271. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor! Culci în cuiburile lor Veselele rîndunele. COȘBUC, P. I 219. Mama toarnă cu tot zond Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. id. ib. 222. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Grăbite, pentru că își știu timpul măsurat, viorile cîntă de zor. BOGZA, C. O. 164. Într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierînd de zor o melodie nemțească. REBREANU, R. II 49. Se pregătea de zor să-și treacă examenul de bacalaureat. VLAHUȚĂ, O. A. 95. Cu zorul = cu forța. Să ne desparță cu zorul, Să ne pedepsim cu dorul. TEODORESCU, P. P. 302. ◊ Expr. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă, a se grăbi. Dă zor-nainte, inimă bolnavă, Și arde, gînd, în vîlvătăi și pară. BENIUC, V. 17. Și sărind, mugind, da zor Peste mîndrul vînător. aeecsandri, P. P. 166. (Eliptic) Copiii... zor înainte l-al patrulea asalt. ALECSANDRI, P. III 456. (Fig.) Copacii dau muguri ce cresc văzînd cu ochii, viața dă zor pretutindeni. La TDRG. A-i da zor cu... (sau că...) = a nu mai conteni cu... sau din..., a insista, a persista; a o ține una și bună. [Tata] îi da zor că m-a bătut cineva. PREDA, Î. 48. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dă zor cu scrisul. VLAHUȚĂ, la TDRG. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva. Mereu îmi dă zor să mă-nscriu și eu numaidecît. CARAGIALE, O. VII 232. Văzînd Mihai că nobilii nu înaintează mai încolo de Turda, începu a le da zor și le porunci ca în trei zile să pornească spre Alba- Iulia. BĂLCESCU, O. II 305. Comisarul dă zor calului său, ca s-ajungă la culcuș. RUSSO, O. 142. (Fig.) Dacă-ți spui vro veste dulce, Tu-i dai zor și ea se duce. ȘEZ. VIII 80. A avea zor = a avea grabă, a se grăbi. Naica Floare are zor. SLAVICI, N. I 54. A lua (pe cineva) la zor = a dojeni, a mustra, a cere socoteală. Luat atunci din nou la zor, a început să povestească isprăvile ce le-a făcut. La TDRG. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forță (pe cineva). Plîngerile și rugăciunile lor m-au atins la ficați și nu mă lasă inima... ca să-i iau cu zorul. ISPIRESCU, la TDRG. Zor-nevoie v. nevoie (3). (Rar) A-și face zor mîniei = a se ațîța singur, a-și face singur sînge rău, a se necăji. Bătu cu ciudă din picior Și repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. (Rar) Zor-zor = în mare grabă. Unchiașul mîna, mîna zor-zor și calea nu se mai isprăvea. DELAVRANCEA, S. 251. Necesitate urgentă, nevoie; strîmtoare, necaz. În timpul acela însă, armeanul avea alte zoruri. TUDORAN, P. 341. Sărăcia, dacă văzu zorul, dele dosul pe ușă. ISPIRESCU, L. 209. Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-ți trebui, a nu-ți fi necesar numaidecît. Că de lînă zor n-avea. TEODORESCU, P. P. 597. A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... Domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-și atrage ura unui puternic regat învecinat. HASDEU, I. V. 20. Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? Ce zor ai de ce-a spus el?

ZOR2 s. n. 1. Activitate însuflețită, grabă mare, urgență, febrilitate; sîrguință, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Cu zorul = cu forța. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna pe cineva să facă ceva. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forța (pe cineva). (Rar) A-și face zor mîniei = a se ațâța singur, a se necăji. 2. Necesitate, nevoie; strîmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecît; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Tc. zor „silă, forță; sudoare”.

ZOR n. rar 1) Acțiune grăbită și încordată. ◊ Cu ~ cu grabă mare. De ~ din toate puterile; din răsputeri. A-i da ~ a se grăbi. A da cuiva ~ a face pe cineva să se grăbească. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor

zor n. 1. asalt (sens ieșit din uz): să dăm zorul din urmă, cumplitul nostru zor AL.; 2 urgență, grabă mare: a avea zor, a fi tare grăbit; a da zor, a împinge, a face să grăbească; de zor, de nevoie; zor nevoie, cu orice preț; 3. treabă grabnică: să fii iute de picior, să-mi ajuți la câte un zor POP. [Turc. ZOR, violență, silnicie].

zor n. fără pl. (turc. pers. zor, putere, violență, constrîngere; alb. bg. sîrb. zor, ngr. zóri. V. zurba și zurliŭ). Silnicie, violență (Vechî́). Grabă, urgență, nevoĭ: am mare zor să plec azĭ. A da zor, a grăbi, a zori: dădea zor să ajungă acasă. Cu zoru, cu grabă: nu-l lua cu zoru, că atuncĭ va lucra prost. De zor, cu hărnicie, cu grabă: a lucra de zor. Loc. adv. Zor-nevoĭe, numaĭ de cît, cu orĭ-ce preț, aman-zaman: ĭ-am spus să rămîĭe, dar el, zor-nevoĭe, să plece!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZOR s. 1. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire. (A făcut ceva în mare ~.) 2. grabă, urgență. (E mare ~ să...) 3. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire. (Ce e ~ul ăsta?) 4. toi, (pop. și fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.)

ZOR s. 1. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 2. grabă, urgență, (Transilv.) sorgoșeală, (înv.) sîrguială. (E mare ~ să...) 3. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire. (Ce e ~ ăsta?) 4. toi, (pop. și fam.) dîrdoră. (În ~ul muncii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zor (-ruri), s. n.1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor.Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zoru’ s. invar., interj. v. zoreală

zoru’ s. invar., interj. v. zoreală.

Intrare: zor
zor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zor
  • zorul
  • zoru‑
plural
  • zoruri
  • zorurile
genitiv-dativ singular
  • zor
  • zorului
plural
  • zoruri
  • zorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zor, zorurisubstantiv neutru

  • 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Se auzeau uși trîntite, pași grăbiți, zor mare. BASSARABESCU, V. 17. DLRLC
    • format_quote Era zor mare în tot satul. Moș Șărban, moș Sandu și încă vreo zece țărani... se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S. 132. DLRLC
    • format_quote Ce era foc și zor pe pînzele maestrului flamand deveni grație naturală și vioaie pe ale discipolului francez. ODOBESCU, S. III 138. DLRLC
    • format_quote Dă mai iute, soacră-mare, Că la nuntă e zor tare. TEODORESCU, P. R. 271. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu zor sau cu tot zorul = în grabă. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: repede
      • format_quote Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor! Culci în cuiburile lor Veselele rîndunele. COȘBUC, P. I 219. DLRLC
      • format_quote Mama toarnă cu tot zond Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. 222. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Grăbite, pentru că își știu timpul măsurat, viorile cîntă de zor. BOGZA, C. O. 164. DLRLC
      • format_quote Într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierînd de zor o melodie nemțească. REBREANU, R. II 49. DLRLC
      • format_quote Se pregătea de zor să-și treacă examenul de bacalaureat. VLAHUȚĂ, O. A. 95. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu zorul = cu forța. DEX '09 DLRLC
      sinonime: forțat
      • format_quote Să ne desparță cu zorul, Să ne pedepsim cu dorul. TEODORESCU, P. P. 302. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A avea zor = a se zori. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Naica Floare are zor. SLAVICI, N. I 54. DLRLC
    • chat_bubble Zor-zor = în mare grabă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Unchiașul mîna, mîna zor-zor și calea nu se mai isprăvea. DELAVRANCEA, S. 251. DLRLC
    • chat_bubble A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Dă zor-nainte, inimă bolnavă, Și arde, gînd, în vîlvătăi și pară. BENIUC, V. 17. DLRLC
      • format_quote Și sărind, mugind, da zor Peste mîndrul vînător. ALECSANDRI, P. P. 166. DLRLC
      • format_quote eliptic Copiii... zor înainte l-al patrulea asalt. ALECSANDRI, P. III 456. DLRLC
      • format_quote figurat Copacii dau muguri ce cresc văzînd cu ochii, viața dă zor pretutindeni. La TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: insista
      • format_quote [Tata] îi da zor că m-a bătut cineva. PREDA, Î. 48. DLRLC
      • format_quote În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dă zor cu scrisul. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Mereu îmi dă zor să mă-nscriu și eu numaidecît. CARAGIALE, O. VII 232. DLRLC
      • format_quote Văzînd Mihai că nobilii nu înaintează mai încolo de Turda, începu a le da zor și le porunci ca în trei zile să pornească spre Alba- Iulia. BĂLCESCU, O. II 305. DLRLC
      • format_quote Comisarul dă zor calului său, ca s-ajungă la culcuș. RUSSO, O. 142. DLRLC
      • format_quote figurat Dacă-ți spui vro veste dulce, Tu-i dai zor și ea se duce. ȘEZ. VIII 80. DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală. DEX '09 DLRLC
      sinonime: mustra
      • format_quote Luat atunci din nou la zor, a început să povestească isprăvile ce le-a făcut. La TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) cu zorul = a forța (pe cineva). DEX '09 DLRLC
      sinonime: constrânge
      • format_quote Plîngerile și rugăciunile lor m-au atins la ficați și nu mă lasă inima... ca să-i iau cu zorul. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble Zor (?)-nevoie (?). DLRLC
    • chat_bubble rar A-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a-și face singur sânge rău, a se necăji. DLRLC
      • format_quote Bătu cu ciudă din picior Și repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. DLRLC
  • 2. Ceea ce este necesar. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote În timpul acela însă, armeanul avea alte zoruri. TUDORAN, P. 341. DLRLC
    • format_quote Sărăcia, dacă văzu zorul, dete dosul pe ușă. ISPIRESCU, L. 209. DLRLC
    • format_quote Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Că de lînă zor n-avea. TEODORESCU, P. P. 597. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). DEX '09
    • chat_bubble Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ce zor ai de ce-a spus el? DLRLC
    • chat_bubble A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-și atrage ura unui puternic regat învecinat. HASDEU, I. V. 20. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă zor „silă, forță” DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.