15 definiții pentru zvânturat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂNTURAT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

ZVÂNTURAT, -Ă, zvânturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

zvânturat, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 387 / S și: sv~ / Pl: ~ați, ~e / E: zvântura] (Fam) 1-2 a (D. oameni) Zvăpăiat (1-2). 3 a (Îvr) Nefericit. 4 a (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă vioiciune. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Neastâmpărat. 6 a (Pex) Aventuros (16). 7 sm (Înv) Aventurier (1).

ZVÂNTURAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care privește totul cu ușurință; lipsit de seriozitate; ușuratic. 2) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zvăpăiat; zbanghiu. 3) Care este înclinat spre aventuri; căruia îi plac aventurile. /v. a se zvântura

svânturat, a vz zvânturat

vînturat2, -ă adj. 1 (despre boabe, grăunțe, cel mai adesea de cereale, despre semințe) Care este curățit de impurități cu ajutorul vîntului sau al unei mașini speciale. 2 (despre murături) Care a fost vărsat de mai multe ori dintr-un recipient în altul pentru amestecare, aerisire etc. • pl. -ți, -te. /v. vîntura.

zvînturat, -ă adj. (fam.; despre oameni) Care este ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; (fam.) zvînturatic. ◊ (despre manifestări ale oamenilor) Își amintește de viața lui zvînturată. ♦ Ext. Care este zburdalnic; zvăpăiat, zvînturatic. ◊ (despre manifestări ale oamenilor) Are o fire zvînturată.(înv.; subst.) Aventurier; pribeag. • pl. -ți, -te. /v. zvîntura.

ZVÎNTURAT, -Ă, zvînturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit; p. ext. zburdalnic, zvăpăiat. Împotriva acestui fecior zvînturat al mazilului Antonie sînt și alte pîri. Stăpînul nostru l-a mai certat o dată pentru nebuniile lui. SADOVEANU, Z. C. 282. Alexandru ducea viață zvînturată de boier tînăr. id. P. 34. ♦ (Substantivat) Om flușturatic; p. ext. aventurier, vîntură-țară; pribeag. Un zvînturat! un englez care nu-i pasă nici de el, nici de treizeci de oameni ce-l însoțesc! La TDRG. La provocări sumețe de-un soi de zvînturat, Arunc disprețul. ALECSANDRI, T. II 81. Eu, un pribeag din lume, un zvînturat străin, în casa ta mănoasă căzut chiar din senin multă lume călcat-am, pribegind. ALECSANDRI, T. II 67.

ZVÎNTURAT, -Ă, zvînturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat. ♦ (Substantivat, înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvîntura[1].[1]

  1. [1]Zvîntura nu figurează în DLRM! — gall

svânturat a. și m. aventurier: o mică oaste de svânturați AL.

vînturát, -ă adj. Care s’a vînturat pin lume, aventurier, haĭmana, nestatornic. Fig. Zvăpăĭat, nestatornic. – Și zv-.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVÂNTURAT adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic.

ZVÎNTURAT adj. 1. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.) drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)

Intrare: zvânturat
zvânturat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvânturat
  • zvânturatul
  • zvânturatu‑
  • zvântura
  • zvânturata
plural
  • zvânturați
  • zvânturații
  • zvânturate
  • zvânturatele
genitiv-dativ singular
  • zvânturat
  • zvânturatului
  • zvânturate
  • zvânturatei
plural
  • zvânturați
  • zvânturaților
  • zvânturate
  • zvânturatelor
vocativ singular
plural
svânturat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvânturat, zvânturaadjectiv

  • 1. Care privește totul cu ușurință; lipsit de seriozitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. prin extensiune (Mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Împotriva acestui fecior zvînturat al mazilului Antonie sînt și alte pîri. Stăpînul nostru l-a mai certat o dată pentru nebuniile lui. SADOVEANU, Z. C. 282. DLRLC
      • format_quote Alexandru ducea viață zvînturată de boier tînăr. SADOVEANU, P. 34. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat învechit Om flușturatic. DLRLC
      • format_quote Un zvînturat! un englez care nu-i pasă nici de el, nici de treizeci de oameni ce-l însoțesc! La TDRG. DLRLC
      • format_quote La provocări sumețe de-un soi de zvînturat, Arunc disprețul. ALECSANDRI, T. II 81. DLRLC
      • format_quote Eu, un pribeag din lume, un zvînturat străin, în casa ta mănoasă căzut chiar din senin multă lume călcat-am, pribegind. ALECSANDRI, T. II 67. DLRLC
etimologie:
  • vezi zvântura DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.