zădărnicire sf [At: FILIMON, ap. TDRG / V: (îvr) ~dar~ / Pl: ~ri / E: zădărnici] Nerealizare a unui plan, a unei intenții etc. din cauza unor piedici puse. Si: curmare (5), dejucare, împiedicare.

zădărnicire s.f Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zădărnici.

ZĂDĂRNICIRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici (sau de a fi zădărnicit); împiedicare (a unei realizări), dejucare. Uită că zădărnicirea Unor vise nencetate biată inimă mi-a rupt. EFTlMIU, Î. 108. Păturică... vedea în această atitudine zădărnicirea viselor sale cele ambițioase. FILIMON, C. 278.

ZĂDĂRNICIRE s. f. Acțiunea de a zădărnici.

înzădărnicire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înzădărnici] (Înv) Zădărnicire.

zădarnicire sf vz zădărnicire

zădărnicire s. f., g.-d. art. zădărnicirii; pl. zădărniciri

zădărnicire s. f., g.-d. art. zădărnicirii; pl. zădărniciri

zădărnicire s. f., g.-d. art. zădărnicirii; pl. zădărniciri

ZĂDĂRNICIRE s. 1. dejucare, împiedicare. (~ uneltirilor cuiva.) 2. v. anihilare.

ZĂDĂRNICIRE s. 1. dejucare, împiedicare. (~ uneltirilor cuiva.) 2. anihilare, anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare. (~ efectelor negative ale...)