14 definiții pentru zăgăzui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂGĂZUI, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.

ZĂGĂZUI, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.

zăgăzui vt [At: SADOVEANU, O. XV, 245 / Pzi: ~esc / E: zăgaz + -ui] 1 (C. i. ape curgătoare, albii etc.) A construi un stăvilar (1) Si: a bara (1), a îndigui, a stăvili (1), (rar) a zăgăzi (1), (reg) a hăti2 (4). 2 (Fig) A împiedica o acțiune Si: a opri (1), (rar) a zăgăzi (2).

zăgăzui vb. IV. tr. 1 (compl. indică ape curgătoare, albii etc.) A stăvili; a îndigui, a bara. Mi-ați opri viața în loc ca și cum ai zăgăzui o apă (PER.). 2 Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile (REBR). • prez.ind. -iesc. /zăgaz + -ui.

ZĂGĂZUI, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune zăgaz cursului unei ape; a stăvili, a îndigui. O baltă veche... fusese zăgăzuită de nepricepuți acum șapte ani și se împotmolise, pustiindu-se. SADOVEANU, A. L. 141. 2. Fig. A opri, a stăvili (o acțiune); a împiedica, a face să înceteze. Soldații nemți... au încrucișat puștile pentru a le zăgăzui intrarea, dar îi potopi iureșul și cu greu și-au cules căștile de pe jos. PAS, Z. III 157. Se apucă să-i povestească nepotului cîte a știut despre Nadina... Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. REBREANU, R. i 254.

ZĂGĂZUI, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Din zăgaz.

A ZĂGĂZUI ~iesc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăgaz; a îndigui; a stăvili; a bara. 2) (activități, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste sau să se realizeze; a stăvili; a frâna. /zăgaz + suf. ~ui

zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăgăzui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgăzuiesc, 3 sg. zăgăzuiește, imperf. 1 zăgăzuiam; conj. prez. 1 sg. să zăgăzuiesc, 3 să zăgăzuiască

zăgăzui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiesc, imperf. 3 sg. zăgăzuia conj. prez. 3 să zăgăzuiască

zăgăzui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgăzuiesc, imperf. 3 sg. zăgăzuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zăgăzuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂGĂZUI vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui.

ZĂGĂZUI vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.

ZĂGĂZUI vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a stăvili. (A ~ malul unui rîu.)

zăgăzui vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÎNI. STĂVILI. TEMPERA.

Intrare: zăgăzui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăgăzui
  • zăgăzuire
  • zăgăzuit
  • zăgăzuitu‑
  • zăgăzuind
  • zăgăzuindu‑
singular plural
  • zăgăzuiește
  • zăgăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăgăzuiesc
(să)
  • zăgăzuiesc
  • zăgăzuiam
  • zăgăzuii
  • zăgăzuisem
a II-a (tu)
  • zăgăzuiești
(să)
  • zăgăzuiești
  • zăgăzuiai
  • zăgăzuiși
  • zăgăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • zăgăzuiește
(să)
  • zăgăzuiască
  • zăgăzuia
  • zăgăzui
  • zăgăzuise
plural I (noi)
  • zăgăzuim
(să)
  • zăgăzuim
  • zăgăzuiam
  • zăgăzuirăm
  • zăgăzuiserăm
  • zăgăzuisem
a II-a (voi)
  • zăgăzuiți
(să)
  • zăgăzuiți
  • zăgăzuiați
  • zăgăzuirăți
  • zăgăzuiserăți
  • zăgăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zăgăzuiesc
(să)
  • zăgăzuiască
  • zăgăzuiau
  • zăgăzui
  • zăgăzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăgăzui, zăgăzuiescverb

  • 1. A opri cu ajutorul unui zăgaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote O baltă veche... fusese zăgăzuită de nepricepuți acum șapte ani și se împotmolise, pustiindu-se. SADOVEANU, A. L. 141. DLRLC
  • 2. figurat A opri, a împiedica (o acțiune). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Soldații nemți... au încrucișat puștile pentru a le zăgăzui intrarea, dar îi potopi iureșul și cu greu și-au cules căștile de pe jos. PAS, Z. III 157. DLRLC
    • format_quote Se apucă să-i povestească nepotului cîte a știut despre Nadina... Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. REBREANU, R. i 254. DLRLC
etimologie:
  • Zăgaz + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.