24 de definiții pentru zănatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănatec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

zănatic, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349/6 / V: ~tec, (înv) zân~, zânatec / Pl: ~ici, ~ice / E: mldianaticus (<Diana)] (D. oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală Si: aiurea (6), aiurit2 (2), bezmetic (1), descreierat (2), nebun, smintit2, zăpăcit (5), zurliu (4), (rar) dezmetic (3), turluliu, (pop) deșucheat (1), pălăvatic, silhui1, (îrg) prilestit, (îvp) zălud (5), (reg) paliu, păcănit2, șucheat (1), tui6, tuiac, tuieș, zănag, zărghit (5), zăpăuc (1), zoraliu (3), (fam) sanchiu, smucit2, trăsnit3, țăcănit2, țicnit2.

zănatic, -ă adj. (despre oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală; care este zăpăcit, smintit, bezmetic. Zănatică n-o știam (HOG.). ◊ (subst.) Doctorul Taifun e un zănatic (GAL.). ◊ Fig. Iezere de ierburi zănatice în vînt (VOIC.). • pl. -ci, -ce. și zănatec, -ă adj. /lat. dianatǐcu(m), -a(m) <nm. pr. Diana, zeița vînătorii la romani.

ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănatec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -e, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Presa burgheză] va sărbători pe scriitorii indigeni mediocri sau nuli, dar care vor avea prezumțiunea de a tăgădui propriei lor țări existența oricărei culturi și a oricărei literaturi... ajutați între aceasta de cîțiva politiciani zănatici. MACEDONSKI, O. IV 149. Atîta se sperie Midas-împărat, încît din aceea, după ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ Fig. Îi era acum în grijă să nu se întețească și să crească în mulțime roiul zănatic al minciunilor. SADOVEANU, Z. C. 342. ◊ (Substantivat) E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. – Variante: zănatec, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 340, REBREANU, R. II 30), zînatic -ă (ODOBESCU, S. III 623) adj.

ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănatec, -ă adj.] – Comp. lat. dianaticus.

ZĂNATIC ~ că (~ ci, ~ ce) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; țicnit; zăpăcit; bezmetic; zălud; smintit; scrântit. /cf. lat. dianaticus

zănátic (est) și -ec (vest), adj. (din *zînatic, d. zînă, adică „luat de zîne”). Lunatic, nebun, zăpăcit.

ZĂNATEC, -Ă adj. v. zănatic.

zănatec, -ă adj. v. zănatic.

ZĂNATEC, -Ă, adj. v. zănatic.

zinatic a. nebun, smintit: umbla ca o zinatică PANN. [Lit. luat de zine (cf. luat de Iele), căzut în puterea zinelor și stricat de ele la corp și la minte].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zănatic adj. m., s. m., pl. zănatici; adj. f., s. f. zănatică, pl. zănatice

zănatic adj. m., pl. zănatici; f. zănatică, pl. zănatice

zănatic adj. m., pl. zănatici; f. sg. zănatică, pl. zănatice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂNATIC adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, palăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)

Intrare: zănatic
zănatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zănatic
  • zănaticul
  • zănaticu‑
  • zănatică
  • zănatica
plural
  • zănatici
  • zănaticii
  • zănatice
  • zănaticele
genitiv-dativ singular
  • zănatic
  • zănaticului
  • zănatice
  • zănaticei
plural
  • zănatici
  • zănaticilor
  • zănatice
  • zănaticelor
vocativ singular
plural
zânatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânatic
  • zânaticul
  • zânaticu‑
  • zânatică
  • zânatica
plural
  • zânatici
  • zânaticii
  • zânatice
  • zânaticele
genitiv-dativ singular
  • zânatic
  • zânaticului
  • zânatice
  • zânaticei
plural
  • zânatici
  • zânaticilor
  • zânatice
  • zânaticelor
vocativ singular
plural
zânatec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zănatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zănatec
  • zănatecul
  • zănatecu‑
  • zănatecă
  • zănateca
plural
  • zănateci
  • zănatecii
  • zănatece
  • zănatecele
genitiv-dativ singular
  • zănatec
  • zănatecului
  • zănatece
  • zănatecei
plural
  • zănateci
  • zănatecilor
  • zănatece
  • zănatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zănatic, zănaticăadjectiv

  • 1. Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Presa burgheză] va sărbători pe scriitorii indigeni mediocri sau nuli, dar care vor avea prezumțiunea de a tăgădui propriei lor țări existența oricărei culturi și a oricărei literaturi... ajutați între aceasta de cîțiva politiciani zănatici. MACEDONSKI, O. IV 149. DLRLC
    • format_quote Atîta se sperie Midas-împărat, încît din aceea, după ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. DLRLC
    • format_quote figurat Îi era acum în grijă să nu se întețească și să crească în mulțime roiul zănatic al minciunilor. SADOVEANU, Z. C. 342. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.