8 definiții pentru îmbogățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBOGĂȚIRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți.

ÎMBOGĂȚIRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți.

îmbogățire sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 10 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbogăți] 1-2 (Determinare a cuiva să posede avere sau) posedare a unei averi Si: înavuțire (1-2). 3 Adăugare de noi elemente unui bun material sau spiritual Si: amplificare, dezvoltare, mărire.

ÎMBOGĂȚIRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. 1. Înavuțire. Topîrceanu, ca și alți scriitori din generația sa, înțelegea că fusese victima unei sîngeroase înșelătorii, că războiul n-a fost decît un mijloc de îmbogățire a unor clici de exploatatori. V. ROM. aprilie 1953, 226. 2. Lărgire a sferei; dezvoltare, mărire. Care dintre ramificațiile pomenite pot da elemente de îmbogățire a fondului principal al limbii naționale? În primul rînd graiurile profesionale. GRAUR, F. L. 85.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbogățire s. f., g.-d. art. îmbogățirii; pl. îmbogățiri

îmbogățire s. f., g.-d. art. îmbogățirii; pl. îmbogățiri

îmbogățire s. f., g.-d. art. îmbogățirii; pl. îmbogățiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBOGĂȚIRE s. 1. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) 2. v. concentrare.

ÎMBOGĂȚIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ prin mijloace necinstite.)

Intrare: îmbogățire
îmbogățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbogățire
  • ‑mbogățire
  • îmbogățirea
  • ‑mbogățirea
plural
  • îmbogățiri
  • ‑mbogățiri
  • îmbogățirile
  • ‑mbogățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbogățiri
  • ‑mbogățiri
  • îmbogățirii
  • ‑mbogățirii
plural
  • îmbogățiri
  • ‑mbogățiri
  • îmbogățirilor
  • ‑mbogățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbogățire, îmbogățirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Înavuțire. DLRLC
      sinonime: înavuțire
      • format_quote Topîrceanu, ca și alți scriitori din generația sa, înțelegea că fusese victima unei sîngeroase înșelătorii, că războiul n-a fost decît un mijloc de îmbogățire a unor clici de exploatatori. V. ROM. aprilie 1953, 226. DLRLC
    • 1.2. Lărgire a sferei. DLRLC
      • format_quote Care dintre ramificațiile pomenite pot da elemente de îmbogățire a fondului principal al limbii naționale? În primul rînd graiurile profesionale. GRAUR, F. L. 85. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbogăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.