ÎMBROBODI, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă.

îmbrobodi [At: PANN ap. GCR. II, 362 / V: împr~, împropodi / Pzi: ~desc, îmbrobod / E: în- + broboadă] 1-2 vtr A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. 3-4 vtr (Fig) A (se) învălui. 5 vt (Fam) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. 6 vt (Fig) A amăgi. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la ochi) A cuceri pe cineva. 8 vt (Îae) A înșela. 9 vt (Fig) A spânzura.

ÎMBROBODI, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl; a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. – În + broboadă.

ÎMBROBODI, îmbrobodesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A acoperi capul cuiva cu o broboadă sau cu altă învelitoare. O săteancă bătrînă o îmbrobodea pe Hanora cu o basma. CAMILAR, N. I 103. [Îl] înfășase și-l îmbrobodise ca pe copii. ȘEZ. II 200. (Refl.) S-a îmbrobodit și s-a cinchit înaintea vetrei. SADOVEANU, O. I 329. ◊ Fig. Nori cenușii, încărcați mai mult de pulberea ridicată de pe drumuri decît de ploaia din cer, îmbrobodesc zarea îndepărtată. CAZABAN, V. 136. Pîcla deasă-mbrobodește munții nalți. ALECSANDRI, P. III 642. (Refl.) Ceriul cel limpede se îmbrobodește cu nori întunecoși. RUSSO, O. 24. 2. Fig. A înșela, a minți, a păcăli. V-au îmbrobodit și pe voi, măi feciori... rîse Cocoran. CAMILAR, TEM. 160. Dacă erai înțeles cu ei și-ai vrut să mă îmbrobodești, atunci ești un pungaș. PAS, Z. II 172. Spui tu drept, mamă, nu mă îmbrobodești cu vreo minciună? GALACTION, O. I 73. Vă pot... spune în față curat cine sînt și cum v-am îmbrobodit și v-am jucat. GHICA, A. 691. – Prez. ind. și: îmbrobod (CONTEMPORANUL, IV 44).

A ÎMBROBODI ~esc tranz. 1) (capul) A acoperi cu o broboadă. 2) fig. A înconjura din toate părțile (ca într-un văl). 3) fig. fam. A face să nu vadă adevărul, păcălind cu abilitate; a încălța. [Sil. îm-bro-] /în + broboadă

îmbrobodì v. 1. a acoperi capul miresei cu o broboadă (în ziua de cununie); 2. fig. a acoperi cu un văl: lacrimile îmbrobodiră fulgerarea ochilor lui BĂLC.; 3. fam. a captiva, a seduce: îl îmbrobodești ca p’o muiere PANN.

împrobodi v vz îmbrobodi

împropodi v vz îmbrobodi

îmbrobodésc și (Olt. Munt. vest) probodésc v. tr. (d. broboadă saŭ bg. pobradĭy, îmbrobodesc). Acoper capu cu broboada. Fig. Îmbolmojesc, păcălesc, înșel.

îmbrobodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodesc, 3 sg. îmbrobodește, imperf. 1 îmbrobodeam; conj. prez. 1 sg. să îmbrobodesc, 3 să îmbrobodească

îmbrobodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodesc, imperf. 3 sg. îmbrobodea; conj. prez. 3 să îmbrobodească

îmbrobodi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodesc, imperf. 3 sg. îmbrobodea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrobodească

îmbrobodesc, -deam 1 imp.

ÎMBROBODI vb. (Transilv.) a se încârpui.

ÎMBROBODI vb. (Transilv.) a se încîrpui.

A se îmbrobodi ≠ a se dezbrobodi

A îmbrobodi ≠ a dezbrobodi

îmbrobodi, îmbrobodesc v. t. a convinge pe cineva să accepte realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicându-l să vadă adevăratul ei aspect; a înșela