10 definiții pentru îmbrăcare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBRĂCARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca.

îmbrăcare sf [At: COD. VOR. 153 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~cări / E: îmbrăca] 1 (Îvp) Îmbrăcăminte (1). 2 (Îvr) Strângere a banilor Si: îmbrăcat1 (1). 3 (Reg) Înșirare pe fusul mașinilor de țesut Si: îmbrăcat1 (2). 4 Acoperire a corpului cu veșminte pentru a-l feri de frig sau a-i ascunde goliciunea Si: îmbrăcat1 (3). 5 (Pex) Punere a unei haine pe corp Si: îmbrăcat1 (4), înveșmântare, (nob) îmbrăcătură (1). 6 (Pan) Acoperire (din nou) a viețuitoarelor cu pene sau cu păr Si: îmbrăcat1. 7 (Rar) Procurare a hainelor necesare Si: îmbrăcat1 (6). 8 (Rar) Confecționare a hainelor necesare Si: îmbrăcat1 (7). 9 (Rar) Furnizare a îmbrăcămintei (către o persoană, un oraș etc. Si: îmbrăcat1 (8). 10 (Pex; fig) Înverzire a pomilor, a pădurii Si: (pex; fig) îmbrăcat1 (9). 11 (Pex) Înfațare a pernei sau a plapumei Si: îmbrăcat1. 12 (Pan; rar) Învelire a unui caiet, a unei cărți etc. Si: îmbrăcat1 (11). 13 (Pan) Acoperire a unei piese sau a unei construcții cu material special pentru a izola sau a o proteja Si: îmbrăcat1 (12). 14 (Pan) Împodobire a mânerului unei arme cu metal prețios Si: îmbrăcat1 (13). 15 Ferecare a unei icoane, bijuterii etc. în aur, argint etc. Si: îmbrăcat1 (14). 16 (Fig; pex) Acoperire. 17 (Fig) Ascundere sub aparențe a adevăratului aspect Si: (fig; rar) îmbrăcat1 (16). 18 (Fig) Prezentare sub o altă formă Si: (fig) îmbrăcat1 (17).

ÎMBRĂCARE s. f. (Rar) 1. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei. 2. Îmbrăcăminte. Cam tot ce putea să intre în car... erau: o ladă cu de-ale îmbrăcării. GALACTION, O. I 276.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbrăcare s. f., g.-d. art. îmbrăcării

îmbrăcare s. f., g.-d. art. îmbrăcării

îmbrăcare s. f., g.-d. art. îmbrăcării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBRĂCARE s. 1. echipare, înveșmântare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. v. înfățare. 3. v. tapisare. 4. acoperire, învelire, învelit. (~ unui caiet.)

ÎMBRĂCARE s. 1. echipare, înveșmîntare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. înfățare. (~ unei perne.) 3. capitonare, tapisare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.) 4. acoperire, învelire, învelit. (~ unui caiet.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎMBRĂCARE. Subst. Îmbrăcare, îmbrăcat, înveșmîntat. Găteală, gătire, dichiseală (pop. și fam.), dichisire (pop. și fam.), ferchezuială (pop. și fam.), sclivisire, scliviseală (pop. și fam.). Îmbrăcăminte, țoale (pop.), rufărie, albituri, vestimentație, veșmînt, haină. Adj. Îmbrăcat, înveșmîntat. Înfofolit, cocolit (pop. și fam.), încotoșmănat, îmbodolit (reg.). Înțolit (fam.), îmbrăcat bine; gătit, dichisit (pop. și fam.), fercheș (pop. și fam.), ferchezuit (pop. și fam.), sclivisit (pop. și fam.), ghilosit (reg.). Vb. A se îmbrăca, a-și pune hainele, a se învește (înv. și reg.), a se înfofoli, a se încotoșmăna, a se îmbodoli (reg.). A se înțoli (fam.); a se găti, a se dichisi (pop. și fam.), a se ferchezui (pop. și fam.), a se sclivisi (pop. și fam.), a se ghilosi (reg.). A îmbrăca, a înveșmînta, a învește (înv. și reg.). A înfofoli, a cocoli (pop. și fam.), a încotoșmăna, a îmbodoli (reg.). A înțoli (fam.); a găti, a ferchezui (pop. și fam.). V. acoperămînt de cap, îmbrăcăminte, împodobire, încălțăminte, lux, modă.

Intrare: îmbrăcare
îmbrăcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcare
  • ‑mbrăcare
  • îmbrăcarea
  • ‑mbrăcarea
plural
  • îmbrăcări
  • ‑mbrăcări
  • îmbrăcările
  • ‑mbrăcările
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcări
  • ‑mbrăcări
  • îmbrăcării
  • ‑mbrăcării
plural
  • îmbrăcări
  • ‑mbrăcări
  • îmbrăcărilor
  • ‑mbrăcărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbrăcare, îmbrăcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbrăcat antonime: dezbrăcare
  • 2. Îmbrăcăminte. DLRLC
    • format_quote Cam tot ce putea să intre în car... erau: o ladă cu de-ale îmbrăcării. GALACTION, O. I 276. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbrăca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.