9 definiții pentru îmbuibat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUIBAT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.

îmbuibat, ~ă a [At: PANN, P. V. II, 115/4 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbuiba] 1 (D. stomac) Umplut până la refuz. 2 Care a mâncat și a băut peste măsură Si: ghiftuit, îndopat2 (3). 3 Îmbibat (1). 4 (D. plante care cresc într-o regiune umedă) Înmulțit peste măsură. 5 (Fig) Extins peste măsură.

ÎMBUIBAT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit de mâncare și băutură. – V. îmbuiba.

ÎMBUIBAT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. (Despre burtă, stomac) Încărcat cu mîncare mai multă decît este necesar; (despre oameni) peste măsură de sătul, p. ext. ghiftuit de trai bun. Ce rost și-ar fi avut o burtă îmbuibată peste măsură? SAHIA, N. 43. Sub mitră strălucită ascunde-ți capul sec, Și subt o barbă lungă stomahul îmbuibat. NEGRUZZI, S. II 180. ◊ Fig. Bucatele ce se întoarseră din îmbuibatele cetăți turcești. ODOBESCU, S. I 326. ◊ (Substantivat) Atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpîni și robi, flămînzi și îmbuibați. RUSSO, S. 130.

îmbuibat a. 1. îndopat cu mâncări; 2. fig4. plin: îmbuibat de patimi. ║ m. om sătul care are toate în belșug.

îmbuĭbát, -ă adj. Sătul de banĭ și de fericire.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUIBAT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mâncare.)

ÎMBUIBAT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mîncare.)

Intrare: îmbuibat
îmbuibat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbuibat
  • ‑mbuibat
  • îmbuibatul
  • îmbuibatu‑
  • ‑mbuibatul
  • ‑mbuibatu‑
  • îmbuiba
  • ‑mbuiba
  • îmbuibata
  • ‑mbuibata
plural
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
  • îmbuibații
  • ‑mbuibații
  • îmbuibate
  • ‑mbuibate
  • îmbuibatele
  • ‑mbuibatele
genitiv-dativ singular
  • îmbuibat
  • ‑mbuibat
  • îmbuibatului
  • ‑mbuibatului
  • îmbuibate
  • ‑mbuibate
  • îmbuibatei
  • ‑mbuibatei
plural
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
  • îmbuibaților
  • ‑mbuibaților
  • îmbuibate
  • ‑mbuibate
  • îmbuibatelor
  • ‑mbuibatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbuibat, îmbuibaadjectiv

  • 1. Ghiftuit cu mâncare și băutură. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce rost și-ar fi avut o burtă îmbuibată peste măsură? SAHIA, N. 43. DLRLC
    • format_quote Sub mitră strălucită ascunde-ți capul sec, Și subt o barbă lungă stomahul îmbuibat. NEGRUZZI, S. II 180. DLRLC
    • format_quote figurat Bucatele ce se întoarseră din îmbuibatele cetăți turcești. ODOBESCU, S. I 326. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpîni și robi, flămînzi și îmbuibați. RUSSO, S. 130. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbuiba DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.