5 definiții pentru îmbujorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUJORARE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
ÎMBUJORARE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbujorare sf [At: DA ms / V: ~boj~ / Pl: ~rări / E: îmbujora] Înroșire a obrajilor sau a feței.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUJORARE, îmbujorări, s. f. Faptul de a se îmbujora.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBUJORARE s. 1. împurpurare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) împurpurare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUJORARE s. 1. împurpurare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) împurpurare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îmbujorare, îmbujorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se îmbujora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- îmbujora DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.