15 definiții pentru îmbumba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUMBA, îmbumb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbia vb. I] – În + bumb.

ÎMBUMBA, îmbumb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbia vb. I] – În + bumb.

îmbumba1 vt [At: BARONZI, L. 110 / V: (Mol) ~bia / Pzi: ~bez / E: în- + bumb] (Mol; Trs) 1 A coase nasturi Si: a bumbi. 2 A încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.

ÎMBUMBA, îmbumb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbia, îmbumbiez, vb. I.

A ÎMBUMBA îmbumb tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb

ÎMBUMBIA vb. I v. îmbumba.

îmbúmb, a v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbumb, 3 îmbumbă; conj. prez. 1 sg. să îmbumb, 3 să îmbumbe

îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbumbă

îmbumba vb., ind. prez. 1 sg. îmbumb, 3 sg. și pl. îmbumbă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUMBA vb. v. încheia, închide.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbumba, îmbumb, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).

îmbumba, îmbumb, vb. tranz., refl. – 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Îm- + bumb „nasture” + -a.

Intrare: îmbumba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbare
  • ‑mbumbare
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatu‑
  • ‑mbumbatu‑
  • îmbumbând
  • ‑mbumbând
  • îmbumbându‑
  • ‑mbumbându‑
singular plural
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbumb
  • ‑mbumb
(să)
  • îmbumb
  • ‑mbumb
  • îmbumbam
  • ‑mbumbam
  • îmbumbai
  • ‑mbumbai
  • îmbumbasem
  • ‑mbumbasem
a II-a (tu)
  • îmbumbi
  • ‑mbumbi
(să)
  • îmbumbi
  • ‑mbumbi
  • îmbumbai
  • ‑mbumbai
  • îmbumbași
  • ‑mbumbași
  • îmbumbaseși
  • ‑mbumbaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
(să)
  • îmbumbe
  • ‑mbumbe
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
  • îmbumbase
  • ‑mbumbase
plural I (noi)
  • îmbumbăm
  • ‑mbumbăm
(să)
  • îmbumbăm
  • ‑mbumbăm
  • îmbumbam
  • ‑mbumbam
  • îmbumbarăm
  • ‑mbumbarăm
  • îmbumbaserăm
  • ‑mbumbaserăm
  • îmbumbasem
  • ‑mbumbasem
a II-a (voi)
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
(să)
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbarăți
  • ‑mbumbarăți
  • îmbumbaserăți
  • ‑mbumbaserăți
  • îmbumbaseți
  • ‑mbumbaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
(să)
  • îmbumbe
  • ‑mbumbe
  • îmbumbau
  • ‑mbumbau
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbaseră
  • ‑mbumbaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbiere
  • ‑mbumbiere
  • îmbumbiat
  • ‑mbumbiat
  • îmbumbiatu‑
  • ‑mbumbiatu‑
  • îmbumbiind
  • ‑mbumbiind
  • îmbumbiindu‑
  • ‑mbumbiindu‑
singular plural
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbumbiez
  • ‑mbumbiez
(să)
  • îmbumbiez
  • ‑mbumbiez
  • îmbumbiam
  • ‑mbumbiam
  • îmbumbiai
  • ‑mbumbiai
  • îmbumbiasem
  • ‑mbumbiasem
a II-a (tu)
  • îmbumbiezi
  • ‑mbumbiezi
(să)
  • îmbumbiezi
  • ‑mbumbiezi
  • îmbumbiai
  • ‑mbumbiai
  • îmbumbiași
  • ‑mbumbiași
  • îmbumbiaseși
  • ‑mbumbiaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
(să)
  • îmbumbieze
  • ‑mbumbieze
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbie
  • ‑mbumbie
  • îmbumbiase
  • ‑mbumbiase
plural I (noi)
  • îmbumbiem
  • ‑mbumbiem
(să)
  • îmbumbiem
  • ‑mbumbiem
  • îmbumbiam
  • ‑mbumbiam
  • îmbumbiarăm
  • ‑mbumbiarăm
  • îmbumbiaserăm
  • ‑mbumbiaserăm
  • îmbumbiasem
  • ‑mbumbiasem
a II-a (voi)
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
(să)
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
  • îmbumbiarăți
  • ‑mbumbiarăți
  • îmbumbiaserăți
  • ‑mbumbiaserăți
  • îmbumbiaseți
  • ‑mbumbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
(să)
  • îmbumbieze
  • ‑mbumbieze
  • îmbumbiau
  • ‑mbumbiau
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbiaseră
  • ‑mbumbiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbumba, îmbumbverb

  • 1. regional A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. DLRLC
etimologie:
  • În + bumb DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.