11 definiții pentru îmbunătățire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUNĂTĂȚIRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚIRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.

îmbunătățire sf [At: DRĂGHICI, R. 153/21 / V: (înv) are / Pl: ~ri / E: îmbunătăți] 1 Determinare a cuiva să devină mai bun Si: îmbunătățit1 (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5 Conferire a unei valori sau a unei calități superioare Si: îmbunătățit1 (5). 6 (Teh) Denumire generică pentru procedee menite să dea unui material o calitate superioară, care să-l facă apt pentru o utilizare specială Si: îmbunătățit1 (6). 7 (Met) Tratament termic al unui metal sau al unui aliaj, care constă într-o încălzire la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de o răcire bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial Si: îmbunătățit1 (7). 8 (Agr; mpl; șîs ~ funciară) Lucrare de tehnică agricolă, făcută pentru a fertiliza terenurile neproductive, slab productive sau degradate prin dirijarea rațională a apei Si: îmbunătățit1 (8).

ÎMBUNĂTĂȚIRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. V. perfecționare. Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiidui material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.

îmbunătățare sf vz îmbunătățire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri

îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri

îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUNĂTĂȚIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. v. corectare. 3. v. ameliorare. 4. v. optimizare. 5. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

ÎMBUNĂTĂȚIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. corectare, corijare, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. ameliorare, ameliorație, îndreptare. (~ vremii.) 4. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎMBUNĂTĂȚÍRE (< îmbunătăți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei. 2. (TEHN.) Tratament termic aplicat oțelurilor pentru a le mări rezistența și a le conferi calitățile necesare prelucrărilor ulterioare; constă din călire, urmată de revenirea la o temperatură înaltă, inferioară însă celei de călire. 3. (AGR.) Îmbunătățiri funciare = ansamblu de lucrări tehnice și biologice folosite în agricultură pentru valorificarea terenurilor improprii sau slab productive (ex. organizarea teritoriului, irigarea, desecarea, îndiguirea, conservarea solului etc.); ameliorații.

Intrare: îmbunătățire
îmbunătățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunătățire
  • ‑mbunătățire
  • îmbunătățirea
  • ‑mbunătățirea
plural
  • îmbunătățiri
  • ‑mbunătățiri
  • îmbunătățirile
  • ‑mbunătățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbunătățiri
  • ‑mbunătățiri
  • îmbunătățirii
  • ‑mbunătățirii
plural
  • îmbunătățiri
  • ‑mbunătățiri
  • îmbunătățirilor
  • ‑mbunătățirilor
vocativ singular
plural
îmbunătățare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunătățare
  • ‑mbunătățare
  • îmbunătățarea
  • ‑mbunătățarea
plural
  • îmbunătățări
  • ‑mbunătățări
  • îmbunătățările
  • ‑mbunătățările
genitiv-dativ singular
  • îmbunătățări
  • ‑mbunătățări
  • îmbunătățării
  • ‑mbunătățării
plural
  • îmbunătățări
  • ‑mbunătățări
  • îmbunătățărilor
  • ‑mbunătățărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbunătățire, îmbunătățirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiului material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. DLRLC
    • format_quote Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbunătăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.