26 de definiții pentru îmbălsăma

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mea / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsama, bălsăma (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămi (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămi (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.

A ÎMBĂLSĂMA ~ez tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam

îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.

ÎMBĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.

îmbălsămi v vz îmbălsăma

bălsămá vb. I. tr. (înv.) A îmbălsăma. • prez. ind. -ez. și bălsămí vb. IV. /balsam + -a.

*BĂLSĂMA (-ămez...) *BĂLSĂMI (-ămesc...) ÎMBĂLSĂMA.

BALSAMA vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMA vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV. v. îmbălsăma.

îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 îmbălsămea; conj. prez. 1 sg. să îmbălsămez, 3 să îmbălsămeze

îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămea

îmbălsăma vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 sg. și pl. îmbălsămea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂLSĂMA vb. a înmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.

Intrare: îmbălsăma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămare
  • ‑mbălsămare
  • îmbălsămat
  • ‑mbălsămat
  • îmbălsămatu‑
  • ‑mbălsămatu‑
  • îmbălsămând
  • ‑mbălsămând
  • îmbălsămându‑
  • ‑mbălsămându‑
singular plural
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălsămez
  • ‑mbălsămez
(să)
  • îmbălsămez
  • ‑mbălsămez
  • îmbălsămam
  • ‑mbălsămam
  • îmbălsămai
  • ‑mbălsămai
  • îmbălsămasem
  • ‑mbălsămasem
a II-a (tu)
  • îmbălsămezi
  • ‑mbălsămezi
(să)
  • îmbălsămezi
  • ‑mbălsămezi
  • îmbălsămai
  • ‑mbălsămai
  • îmbălsămași
  • ‑mbălsămași
  • îmbălsămaseși
  • ‑mbălsămaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
(să)
  • îmbălsămeze
  • ‑mbălsămeze
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămă
  • ‑mbălsămă
  • îmbălsămase
  • ‑mbălsămase
plural I (noi)
  • îmbălsămăm
  • ‑mbălsămăm
(să)
  • îmbălsămăm
  • ‑mbălsămăm
  • îmbălsămam
  • ‑mbălsămam
  • îmbălsămarăm
  • ‑mbălsămarăm
  • îmbălsămaserăm
  • ‑mbălsămaserăm
  • îmbălsămasem
  • ‑mbălsămasem
a II-a (voi)
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
(să)
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămarăți
  • ‑mbălsămarăți
  • îmbălsămaserăți
  • ‑mbălsămaserăți
  • îmbălsămaseți
  • ‑mbălsămaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
(să)
  • îmbălsămeze
  • ‑mbălsămeze
  • îmbălsămau
  • ‑mbălsămau
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămaseră
  • ‑mbălsămaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămire
  • ‑mbălsămire
  • îmbălsămit
  • ‑mbălsămit
  • îmbălsămitu‑
  • ‑mbălsămitu‑
  • îmbălsămind
  • ‑mbălsămind
  • îmbălsămindu‑
  • ‑mbălsămindu‑
singular plural
  • îmbălsămește
  • ‑mbălsămește
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
(să)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
  • îmbălsămeam
  • ‑mbălsămeam
  • îmbălsămii
  • ‑mbălsămii
  • îmbălsămisem
  • ‑mbălsămisem
a II-a (tu)
  • îmbălsămești
  • ‑mbălsămești
(să)
  • îmbălsămești
  • ‑mbălsămești
  • îmbălsămeai
  • ‑mbălsămeai
  • îmbălsămiși
  • ‑mbălsămiși
  • îmbălsămiseși
  • ‑mbălsămiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălsămește
  • ‑mbălsămește
(să)
  • îmbălsămească
  • ‑mbălsămească
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămise
  • ‑mbălsămise
plural I (noi)
  • îmbălsămim
  • ‑mbălsămim
(să)
  • îmbălsămim
  • ‑mbălsămim
  • îmbălsămeam
  • ‑mbălsămeam
  • îmbălsămirăm
  • ‑mbălsămirăm
  • îmbălsămiserăm
  • ‑mbălsămiserăm
  • îmbălsămisem
  • ‑mbălsămisem
a II-a (voi)
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
(să)
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
  • îmbălsămeați
  • ‑mbălsămeați
  • îmbălsămirăți
  • ‑mbălsămirăți
  • îmbălsămiserăți
  • ‑mbălsămiserăți
  • îmbălsămiseți
  • ‑mbălsămiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
(să)
  • îmbălsămească
  • ‑mbălsămească
  • îmbălsămeau
  • ‑mbălsămeau
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămiseră
  • ‑mbălsămiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balsama
  • balsamare
  • balsamat
  • balsamatu‑
  • balsamând
  • balsamându‑
singular plural
  • balsamea
  • balsamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balsamez
(să)
  • balsamez
  • balsamam
  • balsamai
  • balsamasem
a II-a (tu)
  • balsamezi
(să)
  • balsamezi
  • balsamai
  • balsamași
  • balsamaseși
a III-a (el, ea)
  • balsamea
(să)
  • balsameze
  • balsama
  • balsamă
  • balsamase
plural I (noi)
  • balsamăm
(să)
  • balsamăm
  • balsamam
  • balsamarăm
  • balsamaserăm
  • balsamasem
a II-a (voi)
  • balsamați
(să)
  • balsamați
  • balsamați
  • balsamarăți
  • balsamaserăți
  • balsamaseți
a III-a (ei, ele)
  • balsamea
(să)
  • balsameze
  • balsamau
  • balsama
  • balsamaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălsăma
  • bălsămare
  • bălsămat
  • bălsămatu‑
  • bălsămând
  • bălsămându‑
singular plural
  • bălsămea
  • bălsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălsămez
(să)
  • bălsămez
  • bălsămam
  • bălsămai
  • bălsămasem
a II-a (tu)
  • bălsămezi
(să)
  • bălsămezi
  • bălsămai
  • bălsămași
  • bălsămaseși
a III-a (el, ea)
  • bălsămea
(să)
  • bălsămeze
  • bălsăma
  • bălsămă
  • bălsămase
plural I (noi)
  • bălsămăm
(să)
  • bălsămăm
  • bălsămam
  • bălsămarăm
  • bălsămaserăm
  • bălsămasem
a II-a (voi)
  • bălsămați
(să)
  • bălsămați
  • bălsămați
  • bălsămarăți
  • bălsămaserăți
  • bălsămaseți
a III-a (ei, ele)
  • bălsămea
(să)
  • bălsămeze
  • bălsămau
  • bălsăma
  • bălsămaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălsămi
  • bălsămire
  • bălsămit
  • bălsămitu‑
  • bălsămind
  • bălsămindu‑
singular plural
  • bălsămește
  • bălsămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălsămesc
(să)
  • bălsămesc
  • bălsămeam
  • bălsămii
  • bălsămisem
a II-a (tu)
  • bălsămești
(să)
  • bălsămești
  • bălsămeai
  • bălsămiși
  • bălsămiseși
a III-a (el, ea)
  • bălsămește
(să)
  • bălsămească
  • bălsămea
  • bălsămi
  • bălsămise
plural I (noi)
  • bălsămim
(să)
  • bălsămim
  • bălsămeam
  • bălsămirăm
  • bălsămiserăm
  • bălsămisem
a II-a (voi)
  • bălsămiți
(să)
  • bălsămiți
  • bălsămeați
  • bălsămirăți
  • bălsămiserăți
  • bălsămiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălsămesc
(să)
  • bălsămească
  • bălsămeau
  • bălsămi
  • bălsămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbălsăma, îmbălsămezverb

  • 1. unipersonal (Despre flori, parfumuri) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător);. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. DLRLC
  • 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bălsăma
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.