9 definiții pentru îmbărbătare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂRBĂTARE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.

ÎMBĂRBĂTARE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.

îmbărbătare sf [At: DRĂGHICI, R. 33 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr) ~ățire / Pl: ~tări, (îvr) ~ățiri (îf îmbărbățire) / E: îmbărbăta] Încurajare.

ÎMBĂRBĂTARE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a îmbărbăta; încurajare, însuflețire. Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123.

îmbărbățire sf vz îmbărbătare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbărbătare s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări

îmbărbătare s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări

îmbărbătare s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂRBĂTARE s. alinare, consolare, încurajare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

Intrare: îmbărbătare
îmbărbătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbărbătare
  • ‑mbărbătare
  • îmbărbătarea
  • ‑mbărbătarea
plural
  • îmbărbătări
  • ‑mbărbătări
  • îmbărbătările
  • ‑mbărbătările
genitiv-dativ singular
  • îmbărbătări
  • ‑mbărbătări
  • îmbărbătării
  • ‑mbărbătării
plural
  • îmbărbătări
  • ‑mbărbătări
  • îmbărbătărilor
  • ‑mbărbătărilor
vocativ singular
plural
îmbărbățire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbărbătare, îmbărbătărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbărbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. DLRLC
    • format_quote Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. DLRLC
    • format_quote Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbărbăta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.