14 definiții pentru împerechere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPERECHERE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechere s. f.] – V. împerechea.

ÎMPERECHERE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechere s. f.] – V. împerechea.

împerechere sf [At: VARLAAM, C. 189 / V: (Mol) ~păr~, ~chea~, împărecheare / S și: ~chie~ / P și: ~chie~ / Pl: ~ri / E: împerechea] 1 (Înv) Despărțire. 2 (Înv) Vrajbă. 3 (Înv) Îndoială. 4 Punere Împreună a două lucruri pentru a forma o pereche. 5 Potrivire a perechilor de animale în vederea montei. 6 (Pfm) Săvârșire a actului sexual Si: împreunare.

ÎMPERECHERE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea. 1. Unire, asociere, combinare (în perechi). Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. ROM. 1953, nr. 2, 96. (În forma împărechere) De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79. 2. Împreunare sexuală. – Variantă: împărechere s. f.

ÎMPĂRECHERE s. f. v. împerechere.

ÎMPĂRECHERE s. f. v. împerechere.

împărecheare sf vz împerechere

împărechere sf vz împerechere

împerecheare sf vz împerechere

împerechiere f. 1. acțiunea de a (se) împerechia; 2. fig. neînțelegere.

împărechére f. Acțiunea de a se împărechea. Fig. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împerechere s. f., g.-d. art. împerecherii; pl. împerecheri

împerechere s. f., g.-d. art. împerecherii; pl. împerecheri

împerechere s. f., g.-d. art. împerecherii; pl. împerecheri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPERECHERE s. 1. (BIOL.) împreunare, (pop.) însoțire. (~ sexuală.) 2. v. îngemănare.

ÎMPERECHERE s. 1. împreunare, (pop.) însoțire. (~ sexuală.) 2. îngemănare, (livr.) geminație. (~ florală.)

Intrare: împerechere
împerechere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împerechere
  • ‑mperechere
  • împerecherea
  • ‑mperecherea
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherile
  • ‑mperecherile
genitiv-dativ singular
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherii
  • ‑mperecherii
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherilor
  • ‑mperecherilor
vocativ singular
plural
împărechere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărechere
  • ‑mpărechere
  • împărecherea
  • ‑mpărecherea
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherile
  • ‑mpărecherile
genitiv-dativ singular
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherii
  • ‑mpărecherii
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherilor
  • ‑mpărecherilor
vocativ singular
plural
împărecheare substantiv feminin
substantiv feminin (F115.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărecheare
  • ‑mpărecheare
  • împărechearea
  • ‑mpărechearea
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherile
  • ‑mpărecherile
genitiv-dativ singular
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherii
  • ‑mpărecherii
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherilor
  • ‑mpărecherilor
vocativ singular
plural
împerecheare substantiv feminin
substantiv feminin (F115.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împerecheare
  • ‑mperecheare
  • împerechearea
  • ‑mperechearea
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherile
  • ‑mperecherile
genitiv-dativ singular
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherii
  • ‑mperecherii
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherilor
  • ‑mperecherilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împerechere, împerecherisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Unire, asociere, combinare (în perechi). DLRLC
      • format_quote Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. ROM. 1953, nr. 2, 96. DLRLC
      • format_quote De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79. DLRLC
    • 1.2. Împreunare sexuală. DLRLC
etimologie:
  • vezi împerechea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.