12 definiții pentru împiedicare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPIEDICARE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecare s. f.] – V. împiedica.

ÎMPIEDICARE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecare s. f.] – V. împiedica.

împiedicare sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 301/18 / V: ~dec~, ~pedec~ / Pl: ~cări / E: împiedica1] 1 Fixare a unei piedici la picioarele unui animal, pentru a împiedica fuga Si: împelecare (1), împelecat1 (1), împiedicat1 (1). 2 Înfrânare a roților unui vehicul pentru a-l face să meargă mai greu Si: împiedicat1 (2). 3 Punere în calea cuiva a unei piedici pentru a-l face să cadă la pământ Si: împiedicat1 (3). 4 (Fig) Ținere în loc a cuiva sau a ceva Si: împiedicat1 (4). 5-6 Lovire cu piciorul de un obstacol (și cădere) Si: împelecare (2-3), împelecat1 (2-3), împiedicat1 (5-6), poticnire. 7 (Îrg; ccr) Obstacol. 8 Împleticire a pașilor Si: împiedicat1 (7). 9 Așezarere a piedicii de siguranță la mecanismul armelor de foc Si: împiedicat1 (8). 10-11 Neputință a articulării sunetelor, din cauza consumului de alcool Si: împiedicat1 (9-10). 12 Vorbire nedeslușită, greoaie, însoțită de repetiția silabelor Si: găngăvire, împiedicat1 (11).

ÎMPIEDICARE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica. 2. (Învechit și arhaizant) Piedică, obstacol, opreliște. Treburile se aranjează deci fără împiedicare. VORNIC, P. 90. Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. NEGRUZZI, S. I 142. – Variantă: împiedecare s. f.

ÎMPIEDECARE s. f. v. împiedicare.

ÎMPIEDECARE s. f. v. împiedicare.

împiedecare sf vz împiedicare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împiedicare s. f., g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări

împiedicare s. f., g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări

împiedicare s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPIEDICARE s. 1. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. înfrânare. (~ unui car, la vale.) 4. v. interzicere. 5. v. zădărnicire. 6. înfrânare, oprire, stăvilire. (~ avântului industrial.) 7. v. evitare. 8. v. anihilare.

ÎMPIEDICARE s. v. obstacol, piedică.

ÎMPIEDICARE s. 1. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. înfrînare. (~ unui car, la vale.) 4. interzicere, oprire, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 5. dejucare, zădărnicire. (~ uneltirilor cuiva.) 6. înfrînare, oprire, stăvilire. (~ avîntului industrial.) 7. evitare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 8. anihilare, anulare, contracarare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

împiedicare s. v. OBSTACOL. PIEDICĂ.

Intrare: împiedicare
împiedicare substantiv feminin
  • silabație: -pie- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiedicare
  • ‑mpiedicare
  • împiedicarea
  • ‑mpiedicarea
plural
  • împiedicări
  • ‑mpiedicări
  • împiedicările
  • ‑mpiedicările
genitiv-dativ singular
  • împiedicări
  • ‑mpiedicări
  • împiedicării
  • ‑mpiedicării
plural
  • împiedicări
  • ‑mpiedicări
  • împiedicărilor
  • ‑mpiedicărilor
vocativ singular
plural
împiedecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiedecare
  • ‑mpiedecare
  • împiedecarea
  • ‑mpiedecarea
plural
  • împiedecări
  • ‑mpiedecări
  • împiedecările
  • ‑mpiedecările
genitiv-dativ singular
  • împiedecări
  • ‑mpiedecări
  • împiedecării
  • ‑mpiedecării
plural
  • împiedecări
  • ‑mpiedecări
  • împiedecărilor
  • ‑mpiedecărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împiedicare, împiedicărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit regional Obstacol, opreliște, piedică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Treburile se aranjează deci fără împiedicare. VORNIC, P. 90. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
etimologie:
  • vezi împiedica DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.