opțiuni
  • info

9 definiții pentru împleticit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPLETICIT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecit, -ă adj.] – V. împletici.

împleticit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 79/2 / V: (înv) ~tec~, ~tuc~ / Pl: ~iți, ~e / E: împletici] 1 (D. plante agățătoare) Cățărat2. 2 (D. șerpi) Încolăcit2. 3 (Înv; d. oameni) Care își frânge mâinile. 4 (D. picioarele sau limba omului) împiedicat2. 5 (D. oameni) Cu mers șovăielnic. 6 (Fig; d. vorbe, gânduri) Lipsit de claritate. 7 Încurcat2. 8 Amestecat2. 9 (Lpl) Înlănțuiți unul de altul.

ÎMPLETICIT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecit, -ă adj.] – V. împletici.

ÎMPLETICIT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioarele omului, despre pas sau mers) Împiedicat, poticnit, șovăielnic. Corcodel avu un zîmbet de biruință uitîndu-se cum Onufrie Ochi-de-Vulpe mergea spre ușă cu niște pași rari, împleticiți și lumea se învîrtea cu dînsul. CAMILAR, TEM. 116. Merse cu pas împleticit de om beat. id. N. I 125. 2. (Și în forma împletecit) Amestecat, încurcat, încîlcit. Undrelele nu mai știau s-apuce ițele împletecite. ODOBESCU, S. I 130. Cu părul despletit, Tot cu șerpi împletecit. ALECSANDRI, P. P. 38. ◊ Fig. Norii se răriseră și luna plină, ieșind pe ici, pe colo în cîmpul senin al cerului, arunca umbrele împleticite ale copacilor desfrunziți ca o mreajă nesfîrșită peste fața pămîntului. SLAVICI, O. I 165. ♦ Fig. Lipsit de claritate, greu de înțeles, confuz. Individul era... miop, surd, împleticit la vorbă. PAS, Z. III 184. – Variantă: împletecit, -ă adj.

ÎMPLETECIT, -Ă adj. v. împleticit.

ÎMPLETECIT, -Ă adj. v. împleticit.

ÎMPLETECIT, -Ă adj. v. împleticit.

împletecit, ~ă a vz împleticit

împletucit, ~ă a vz împleticit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPLETICIT adj. clătinat, împiedicat, nesigur, poticnit, șovăielnic, șovăitor, (rar) clătinător, șovăind, șovăit. (Un mers ~.)

ÎMPLETICIT adj. clătinat, împiedicat, nesigur, poticnit, șovăielnic, șovăitor, (rar) clătinător, șovăind, șovăit. (Un mers ~.)

Intrare: împleticit
împleticit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împleticit
  • ‑mpleticit
  • împleticitul
  • împleticitu‑
  • ‑mpleticitul
  • ‑mpleticitu‑
  • împleticită
  • ‑mpleticită
  • împleticita
  • ‑mpleticita
plural
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
  • împleticiții
  • ‑mpleticiții
  • împleticite
  • ‑mpleticite
  • împleticitele
  • ‑mpleticitele
genitiv-dativ singular
  • împleticit
  • ‑mpleticit
  • împleticitului
  • ‑mpleticitului
  • împleticite
  • ‑mpleticite
  • împleticitei
  • ‑mpleticitei
plural
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
  • împleticiților
  • ‑mpleticiților
  • împleticite
  • ‑mpleticite
  • împleticitelor
  • ‑mpleticitelor
vocativ singular — —
plural — —
împletecit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletecit
  • ‑mpletecit
  • împletecitul
  • împletecitu‑
  • ‑mpletecitul
  • ‑mpletecitu‑
  • împletecită
  • ‑mpletecită
  • împletecita
  • ‑mpletecita
plural
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
  • împleteciții
  • ‑mpleteciții
  • împletecite
  • ‑mpletecite
  • împletecitele
  • ‑mpletecitele
genitiv-dativ singular
  • împletecit
  • ‑mpletecit
  • împletecitului
  • ‑mpletecitului
  • împletecite
  • ‑mpletecite
  • împletecitei
  • ‑mpletecitei
plural
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
  • împleteciților
  • ‑mpleteciților
  • împletecite
  • ‑mpletecite
  • împletecitelor
  • ‑mpletecitelor
vocativ singular — —
plural — —
împletucit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împleticit, împleticităadjectiv

  • 1. Despre picioare, despre pas sau despre mers: poticnit, împiedicat, șovăielnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poticnit împiedicat șovăielnic
    • format_quote Corcodel avu un zîmbet de biruință uitîndu-se cum Onufrie Ochi-de-Vulpe mergea spre ușă cu niște pași rari, împleticiți și lumea se învîrtea cu dînsul. CAMILAR, TEM. 116. DLRLC
    • format_quote Merse cu pas împleticit de om beat. CAMILAR, N. I 125. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care merge șovăind, clătinându-se. DEX '09
    • 1.2. (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. DEX '09
  • 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amestecat încurcat încâlcit
    • format_quote Undrelele nu mai știau s-apuce ițele împletecite. ODOBESCU, S. I 130. DLRLC
    • format_quote Cu părul despletit, Tot cu șerpi împletecit. ALECSANDRI, P. P. 38. DLRLC
    • format_quote figurat Norii se răriseră și luna plină, ieșind pe ici, pe colo în cîmpul senin al cerului, arunca umbrele împleticite ale copacilor desfrunziți ca o mreajă nesfîrșită peste fața pămîntului. SLAVICI, O. I 165. DLRLC
    • 2.1. (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: confuz
      • format_quote Individul era... miop, surd, împleticit la vorbă. PAS, Z. III 184. DLRLC
etimologie:
  • vezi împletici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.