8 definiții pentru împovărare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPOVĂRARE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra.
ÎMPOVĂRARE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împovărare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: împovăra] 1 Încărcare a cuiva cu o povară. 2 Asumare a unei poveri. 3 Copleșire. 4 Însărcinare cu o misiune grea. 5 Sarcină a unei femei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOVĂRARE s. f. Acțiunea de a împovăra; îngreuiere, apăsare. Marii boieri, lacomi de bani, se înțeleg cu domnii fanarioți pentru împovărarea țărănimii. IST. R.P.R. 283.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împovărare s. f., g.-d. art. împovărării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împovărare s. f., g.-d. art. împovărării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împovărare s. f., g.-d. art. împovărării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPOVĂRARE s. încărcare, îngreuiere, îngreunare. (~ spinării unui cal.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPOVĂRARE s. îngreunare. (~ spinării unui cal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împovărare, împovărărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) împovăra. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: apăsare încărcare îngreuiere îngreunare
- Marii boieri, lacomi de bani, se înțeleg cu domnii fanarioți pentru împovărarea țărănimii. IST. R.P.R. 283. DLRLC
-
etimologie:
- împovăra DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.