împuțit, ~ă a [At: PRAV. 977 / Pl: ~iți, ~e / E: împuți] 1 Care a intrat în putrefacție. 2 Care miroase rău din cauza alterării Si: infectat, împuturoșit, mirositor. 3 (Îe) A avea gura ~ă A fi un mincinos. 4 (Fig) Leneș. 5 Murdar. 6 (Trv) Bășinos.

ÎMPUȚIT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urît, fiind alterat. Scapă-mă de bubele astea uricioase și împuțite. ISPIRESCU, L. 387. Carnea... din pricina căldurii au găsit-o împuțită. DRĂGHICI, R. 84. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Peiorativ; despre persoane) Foarte leneș, trîndav, puturos.

ÎMPUȚIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPUȚI și A SE ÎMPUȚI. 2) fig. Căruia nu-i place să muncească; leneș; trândav; puturos. /v. a împuți

ÎMPUȚIT adj. 1. v. alterat. 2. v. clocit. 3. v. neplăcut. 4. v. viciat.

ÎMPUȚIT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

ÎMPUȚIT adj. 1. acrit, acru, alterat, descompus, fermentat, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 2. clocit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnit, (prin Mold. și Bucov.) bîhlit. (Apă ~.) 3. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 4. infect, puturos, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.)

împuțit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

împuțit, -ă împuțiți, -te adj. (peior. – d. oameni) 1. murdar, neîngrijit 2. leneș, trândav 3. odios, dezgustător, respingător