opțiuni
  • info

11 definiții pentru împăciuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂCIUITOR, -OARE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor.

ÎMPĂCIUITOR, -OARE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor.

împăciuitor, ~oare smf, a [At: IORGA, L. II, 615 / V: (înv) păciuitor / Pl: ~i, ~oare / E: împăciui + -tor] 1-6 Împăcător (1-6).

ÎMPĂCIUITOR, -OARE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește, care caută să împăciuiască; conciliant. Vasile fusese moale de la început, împăciuitor, blînd pentru nașu-său Eftimie. DUMITRIU, N. 226. Făcu un semn împăciuitor și ieși spre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 137. Luca sări îndată, împăciuitor. REBREANU, R. I 144. – Pronunțat: -ciu-i-.

ÎMPĂCIUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care împăciuiește; cu rol de a mijloci o împăciuire; conciliator; pacificator. /a împăciui + suf. ~tor

împăciuitor m. cel ce împăciuiește.

împăcĭuitór, -oáre adj. Care împăcĭuĭește, conciliant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împăciuitor (desp. -ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitori; f. sg. și pl. împăciuitoare

împăciuitor (-ciu-i-) adj. m., pl. împăciuitori; f. sg. și pl. împăciuitoare

împăciuitor adj. m. (sil. -ciu-i-), pl. împăciuitori; f. sg. și pl. împăciuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂCIUITOR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton ~.)

ÎMPĂCIUITOR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton ~.)

Intrare: împăciuitor
împăciuitor adjectiv
  • silabație: -ciu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăciuitor
  • ‑mpăciuitor
  • împăciuitorul
  • împăciuitoru‑
  • ‑mpăciuitorul
  • ‑mpăciuitoru‑
  • împăciuitoare
  • ‑mpăciuitoare
  • împăciuitoarea
  • ‑mpăciuitoarea
plural
  • împăciuitori
  • ‑mpăciuitori
  • împăciuitorii
  • ‑mpăciuitorii
  • împăciuitoare
  • ‑mpăciuitoare
  • împăciuitoarele
  • ‑mpăciuitoarele
genitiv-dativ singular
  • împăciuitor
  • ‑mpăciuitor
  • împăciuitorului
  • ‑mpăciuitorului
  • împăciuitoare
  • ‑mpăciuitoare
  • împăciuitoarei
  • ‑mpăciuitoarei
plural
  • împăciuitori
  • ‑mpăciuitori
  • împăciuitorilor
  • ‑mpăciuitorilor
  • împăciuitoare
  • ‑mpăciuitoare
  • împăciuitoarelor
  • ‑mpăciuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăciuitor, împăciuitoareadjectiv

  • 1. Care împăciuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: conciliant conciliator pacificator împăcăcios înduplecător
    • format_quote Vasile fusese moale de la început, împăciuitor, blînd pentru nașu-său Eftimie. DUMITRIU, N. 226. DLRLC
    • format_quote Făcu un semn împăciuitor și ieși spre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 137. DLRLC
    • format_quote Luca sări îndată, împăciuitor. REBREANU, R. I 144. DLRLC
etimologie:
  • Împăciui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.