împărătesc, ~ească a [At: COD. VOR. 146/11 / Pl: ~ești / E: împărat + -esc] 1-3 Care ține (de împărat (1) sau) de împărăteasă (1-2). 4-6 (De împărat (1) sau) de împărăteasă (1-2). 7-9 Propriu (împăratului (1) sau) împărătesei (1-2). 10-12 Referitor (la împărat (1) sau) la împărăteasă (1-2) Cf crăiesc, domnesc, regal, regesc. 13 (Îs) Pravilă ~ească Lege a împăratului bizantin. 14 (Rel; îs) Ușile ~ești Uși din mijlocul altarului deasupra cărora se află icoana Domnului Iisus Hristos. 15 (Îs) Sărbători (sau praznice) ~ești Sărbători religioase legate îndeosebi de viața Mântuitorului Iisus Hristos. 16 (Înv; îs) Boală ~ească Icter. 17 (Îs) Pere ~ești Pere turcești, rotunde. 18 (Înv; îs) Galbeni ~ești Monedă austriacă cu efigia împăratului. 19 (Pop; după mg országos bolond îs) Nebun ~ Nebun de legat. 20 (Îs) Bețiv ~ Alcoolic. 21 (Îs) Zi ~ească Duminică. 22 Mare. 23 Excepțional. 24 Maiestuos.

ÎMPĂRĂTESC, -EASCĂ, împărătești, adj. De împărat, al împăratului (sau al împărătesei); p. ext. măreț, maiestos. De-ar vrea norocul să-mi zîmbească Și să cîștig la loterie Aș duce-o viață-mpărătească. MACEDONSKI, O. I 66. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. Aceasta este grădina împărătească, ce s-au făcut și se ține cu mare cheltuială. GOLESCU, Î. 77. ◊ Fig. Era liniște împărătească. GALACTION, O. I 167.

ÎMPĂRĂTESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru împărați; propriu împăraților. 2) fig. Care impresionează prin fast, grandoare sau proporții. Un chef ~. ◊ Ușile ~ești ușile din față ale altarului. /împărat + suf. ~esc

Împărătesc v. 1. ce ține de un împărat sau de un imperiu; 2. fig. de căpetenie: sărbători împărătești; ușă împărătească, ușa de mijloc a iconostasului prin care numai preoții și diaconii au drept să intre; 3. pop. foarte mare: bețiv împărătesc. ║ m. galben austriac (cf. imperial): să-mi dai 100 de împărătești PANN.

împărătésc, -eáscă adj. Imperial (de împărat orĭ de imperiŭ). Sărbătorĭ împărăteștĭ, sărbătorĭ marĭ, principale (în calendaru creștinesc). Ușile (saŭ porțile) împărăteștĭ, ușa principală, cu doŭă valve, în tîmpla bisericiĭ. Galben împărătesc (saŭ ca s. m. un împărătesc), galben austriac.

împărătesc adj. m., f. împărătească; pl. m. și f. împărătești

împărătesc adj. m., f. împărătească; pl. m. și f. împărătești

împărătesc adj. m., f. împărătească; pl. m. și f. împărătești

ÎMPĂRĂTESC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~ească.)

ÎMPĂRĂTESC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~.)