înapoiat, ~ă a [At: BACOVIA, O. 233 / V: (înv) ~iet, na~ / Pl: ~ați, ~e / E: înapoia¹] 1 (D. lucruri) Restituit. 2 (D. persoane) Care a revenit în locul de unde a plecat. 3 Care este împiedicat să muncească. 4 (Fig) Care are mintea insuficient dezvoltată Si: arierat. 5 (D. persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. 6 (Îvr) Retrogradat². 7 (Îvr) Disprețuit². 8 (Îvr) Umilit².

ÎNAPOIAT, -Ă, înapoiați, -te, adj. (Despre persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă în ceea ce privește nivelul cultural, economic, politic etc. Imperialismul, accelerînd dezvoltarea capitalismului în țările mai înapoiate, determină ascuțirea luptei împotriva asupririi naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 20.

ÎNAPOIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, țări) Care a rămas în urmă din punct de vedere al dezvoltării politice, economice și culturale. /v. a înapoia

înapoiat a. 1. dat îndărăt, restituit: bani înapoiați; 2. rămas înapoi, retrograd: popor înapoiat.

înapoĭát, -ă adj. Restituit: banĭ înapoĭațĭ. Fig. Rămas înapoĭ, retrograd: popor înapoĭat.

înapoiet, ~ă a vz înapoiat

napoiat, ~ă a vz înapoiat

ÎNAPOIAT adj. 1. v. nedezvoltat. 2. v. primitiv. 3. v. retrograd. 4. v. arierat.

ÎNAPOIAT adj. 1. neevoluat, primitiv, rudimentar, sălbatic. (Duceau o viață ~, în caverne.) 2. reacționar, retrograd. (O concepție ~.) 3. (MED.) arierat, întîrziat. (Un copil ~.)

Înapoiat ≠ avansat, înaintat