9 definiții pentru începere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCEPERE s. f. Acțiunea de a (se) începe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu începere de... (sau de la..., din...) = începând de... (sau de la..., din...). – V. începe.

ÎNCEPERE s. f. Acțiunea de a (se) începe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu începere de... (sau de la..., din...) = începând de... (sau de la..., din...). – V. începe.

începere sf [At: CORESI, EV. 496/7 / Pl: (rar) ~ri / E: începe] 1 Înființare. 2 (Ccr) Moment în care ia ființă un lucru Si: început1 (1), origine, (înv) începută (2). 3 Pornire de la... Si: început1 (2). 4 Debut al unei acțiuni Si: început1 (3). 5 (Rar) Acțiune care urmează să înceapă Si: început1 (4). 6 (Înv; îe) A face ~ A porni o activitate. 7 (Îlav) Cu ~ de (sau din) Începând de... (sau din..., de la...). 8 (Înv) Concepere a unui copil Si: (înv) concepțiune. 9 Realizare a ceva pentru prima dată Si: început1 (5). 10 Pornire la împlinirea unui scop Si: început1 (6). 11 Luare pentru prima dată dintr-un lucru Si: început1 (7). 12 (Înv) Concepere a unei idei Si: început1 (8). 13 Realizare a primei părți (dintr-o lucrare sau) dintr-o acțiune Si: început1 (9). 14 Consumare a primei porțiuni din ceva Si: început1 (10). 15 Apariție a unei situații Si: început1 (11). 16 Primele semne ale manifestării unui fenomen Si: început1 (12).

ÎNCEPERE s. f. Acțiunea de a (se) începe și rezultatul ei. Începerea anului școlar.Loc. adv. Cu începere de (la sau din...) = începînd de (la sau din...). Cu începere de la 1 ianuarie orarul bibliotecilor va fi modificat.

încépere f. Acțiunea de a începe. Cu începere de azĭ, începînd de azĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

începere s. f., g.-d. art. începerii

începere s. f., g.-d. art. începerii

începere s. f., g.-d. art. începerii; pl. începeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCEPERE s. 1. v. inaugurare. 2. v. deschidere. 3. v. inițiere. 4. v. dezlănțuire.

ÎNCEPERE s. 1. inițiere. (~ unei campanii.) 2. deschidere. (~ ședinței.) 3. deschidere, inaugurare. (~ stagiunii.) 4. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)

Intrare: începere
începere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • începere
  • ‑ncepere
  • începerea
  • ‑nceperea
plural
  • începeri
  • ‑nceperi
  • începerile
  • ‑nceperile
genitiv-dativ singular
  • începeri
  • ‑nceperi
  • începerii
  • ‑nceperii
plural
  • începeri
  • ‑nceperi
  • începerilor
  • ‑nceperilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

începere, începerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) începe și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începerea anului școlar. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu începere de... (sau de la..., din...) = începând de... (sau de la..., din...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu începere de la 1 ianuarie orarul bibliotecilor va fi modificat. DLRLC
  • comentariu Forma de plural este rară. MDA2
etimologie:
  • vezi începe DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.