16 definiții pentru închisoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHISOARE, închisori, s. f. 1. Clădire, loc în care o persoană își execută o pedeapsă privativă de libertate; temniță, pușcărie, penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc închis sau îngrădit (unde se țin vitele). 2. (Jur.) Una dintre pedepsele principale, constând în privarea de libertate a condamnatului și executarea unui regim impus de lege în închisoare. – Închis2 + suf. -oare.

închisoare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 23/1 / Pl: ~ori / E: închis2 + -oare] 1 (Înv) Ședere în temniță. 2 (Înv; pex) Captivitate. 3 (Înv; fig) Robie. 4 (Îe) A ține pe cineva la (sau în) ~ A ține pe cineva închis. 5 Pedeapsă judiciară care constă în închiderea persoanelor condamnate într-o instituție specială și cu un regim strict. 6 (Îs) ~ pe viață Pedeapsă care constă în privare de libertate a unei persoane pentru tot restul vieții. 7 Clădire în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv Si: penitenciar, pușcărie, temniță. 8 (Fig) Loc în care este ținut cineva izolat. 9 (Fig) Loc în care se trăiește greu. 10 (Rar) Loc îngrădit în care se țin vitele. 11 (Pes) Loc îngrădit în care se păstrează peștele viu înainte de a fi vândut. 12 Obiect care închide un loc, un drum, o apă etc. 13 (Reg) Parte bătută cu scânduri la pridvor. 14 (Reg) Gard cu care se împrejmuiește un teren. 15 (Piu) Oprire a plutelor astfel încât să împiedice accesul altor plute. 16 (Reg) Stăvilar format din îngrămădire de lemne, bușteni, crengi, vreascuri aduse de apă și oprite la cotitura unui râu. 17 (Reg) Troian de zăpadă. corectat(ă)

ÎNCHISOARE, închisori, s. f. 1. Clădire, loc în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv; temniță, pușcărie. penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc închis sau îngrădit (unde se țin vitele). 2. Faptul de a sta închis; ședere în temniță. – Închis2 + suf. -oare.

ÎNCHISOARE, închisori, s. f. 1. Clădire în care sînt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate; temniță, pușcărie, penitenciar, arest. Ilun intrase cu slujitorii care duceau la închisoare pe Șoimaru. SADOVEANU, O. VII 99. Și pe mine m-au legat ca să mă ducă la închisoare. ALECSANDRI, T. I 401. Căpitane Răducane... Te topești în închisoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. ♦ Faptul de a sta închis; ședere în temniță, detențiune. Condamnat la închisoare. ♦ Loc unde cineva este ținut închis. [Ivan] scoate Moartea de la închisoare (= din turbincă). CREANGĂ, P. 313. 2. (Rar) Loc îngrădit unde se închid vitele. Faci împrejmuire; faci acoperiș; iarna pardosești închisorile vitelor. SADOVEANU, P. M. 76.

ÎNCHISOARE ~ori f. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane condamnate la privațiune de libertate; pușcărie; penitenciar. A fi la ~. 2) Clădire în care se află această instituție. 3) fig. Loc unde este închis cineva sau ceva. 4) Stare a celui închis. Condamnat la 5 ani ~. [G.-D. închisorii] /închis + suf. ~oare

închisoare f. 1. loc de închis pe cei vinovați: gros, pușcărie, temniță; 2. pl. cotețe închise din toate părțile în cari se păstrează peștele prins până ce se vinde.

închisoáre f., pl. orĭ. Arest, gros, temniță, penitenciar, pușcărie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închisoare s. f., g.-d. art. închisorii; pl. închisori

închisoare s. f., g.-d. art. închisorii; pl. închisori

închisoare s. f., g.-d. art. închisorii; pl. închisori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHISOARE s. (JUR.) 1. arest, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hârdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pârnaie, țuhaus, zdup. (Cât a stat la ~?) 2. ocnă, pușcărie, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)

ÎNCHISOARE s. (JUR.) 1. arest, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~?) 2. ocnă, pușcărie, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCHISOARE. Subst. Închisoare, penitenciar, pușcărie, temniță, temnicioară (dim.), temnic (înv. și reg.), arest, beci, criminal (înv.), dubă (fig.), gherlă (pop. și fam.), gros (pop. și fam.), ocnă, latomie, odobeală (înv. și reg.), opreală (înv. și pop.), pîrnaie (arg.), prinsoare (înv.), țuhaus (arg.), zdup (fam.). Cameră de arest, carceră, celulă; cameră de tortură. Întemnițare, încarcerare, detențiune, deținere, reținere; temniță grea, muncă silnică, ocnă. Arest, arestare, arestuire (pop.), opreală (înv. și pop.). întemnițat, condamnat, osîndit (pop.), deținut, pușcăriaș, ocnaș, șalgău (reg.), prizonier, captiv; arestat, arestant (înv.). Adj. Penitenciar. Întemnițat, închis, osîndit (pop.); arestat. Vb. A închide, a băga la închisoare, a arunca pe cineva în închisoare, a întemnița, a încarcera, a temnița (înv.), a vîrî în temniță, a turna pe cineva la hîrdău (la hîrdăul lui Petrache), a băga la zdup (la pîrnaie, la răcoare), a pune (pe cineva) la dubit, a pune (pe cineva) la popreală, a trimite (pe cineva) la ocnă. A aresta, a arestui (pop.), a pune la arest, a reține, a deține, a ține închis. A sta la închisoare (la pîrnaie, la zdup etc.), a face închisoare, a face pușcărie. Adv. La răcoare (fig.). În stare de arest, sub arest. V. construcție, încăpere, pază, pedeapsă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ÎNCHISOARE adăpost, arcan, bască, batacă, bodârlău, bordei, bortă, bulău, Bumbata, calea putreziciunii, casa fără geam, Chiajna, ciubăr, colegiu, colivie, curte de aer, deal, dubă, fereală, fermă de stat, gherlă, gros, hândeali, hârdău, hrubă, incubator, întreprindere, labirint, macarenco, marmezan, mititica, ospiciu, ostrov, pandaimos, pârnaie, pension, popreală, prinsoare, pripache, priponache, priponescu, Priponex SRL, răcoare, rece, reveneală, salamet, salată, salon, Sing-Sing, Sovata, specială, tabără, tarom, țuhal, țuhaus, zbârnă, zdup.

A CONDAMNA LA ÎNCHISOARE a arde, a ciuguli, a da la Maica Precista, a îmbarca, a împodobi, a încălța, a înfla, a înșuruba, a potcovi, a pune la secret, a vătui.

Intrare: închisoare
închisoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închisoare
  • ‑nchisoare
  • închisoarea
  • ‑nchisoarea
plural
  • închisori
  • ‑nchisori
  • închisorile
  • ‑nchisorile
genitiv-dativ singular
  • închisori
  • ‑nchisori
  • închisorii
  • ‑nchisorii
plural
  • închisori
  • ‑nchisori
  • închisorilor
  • ‑nchisorilor
vocativ singular
plural
chisoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închisoare, închisorisubstantiv feminin

  • 1. Clădire, loc în care o persoană își execută o pedeapsă privativă de libertate. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ilun intrase cu slujitorii care duceau la închisoare pe Șoimaru. SADOVEANU, O. VII 99. DLRLC
    • format_quote Și pe mine m-au legat ca să mă ducă la închisoare. ALECSANDRI, T. I 401. DLRLC
    • format_quote Căpitane Răducane... Te topești în închisoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. DLRLC
    • format_quote [Ivan] scoate Moartea de la închisoare (= din turbincă). CREANGĂ, P. 313. DLRLC
    • 1.1. rar Loc închis sau îngrădit (unde se țin vitele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Faci împrejmuire; faci acoperiș; iarna pardosești închisorile vitelor. SADOVEANU, P. M. 76. DLRLC
  • 2. științe juridice Una dintre pedepsele principale, constând în privarea de libertate a condamnatului și executarea unui regim impus de lege în închisoare. DEX '09
  • 3. Faptul de a sta închis; ședere în temniță. DEX '98 DLRLC
    sinonime: detenție
    • format_quote Condamnat la închisoare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.