încingere¹ sf [At: (1784) CUV. D. BĂTR. I 285 / Pl: ~ri / E: încinge¹] 1 Aprindere puternică a focului Si: incins¹ (1). 2 Înfierbântare a unui obiect Si: incins¹ (2). 3 Amplificare a unui sentiment, a unei pasiuni Si: incins¹ (3). 4 (Fig) Manifestare puternică Si: incins¹ (4). 5 Răspândire a unei boli pe o arie largă Si: incins¹ (5). 6 Întețire a unei lupte, a unei dispute Si: incins¹ (6). 7 Încălzire a corpului sau a unei părți a corpului Si: incins¹ (7). 8 Alterare prin fermentare a cerealelor Si: încins¹ (8). 9 (Îs) ~a lemnului Modificare ușoară a compoziției chimice a lemnului datorită acțiunii unor ciuperci și manifestată, în general, prin schimbări de culoare și printr-o scădere a calităților fizice și mecanice. 10 (Pgn) Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură.

ÎNCINGERE¹, incingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge¹ și rezultatul ei. – Variantă: (învechit) încindere s. f.

ÎNCINDERE s. f. v. încingere¹.

încingere s. f., g.-d. art. încingerii; pl. încingeri

încingere s. f., g.-d. art. încingerii; pl. încingeri

încingere (mărire a temperaturii, înfășurare) s. f., g.-d. art. încingerii; pl. încingeri

ÎNCINGERE s. 1. înfierbântare. (~ plitei.) 2. aprindere. (~ fânului.)

ÎNCINGERE s. 1. înfierbîntare. (~ plitei.) 2. aprindere. (~ fînului.)