11 definiții pentru înclinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLINARE, înclinări, s. f. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (Geom.) Înclinație. ♦ Fig. Vocație, dispoziție; înclinație. – V. înclina.

ÎNCLINARE, înclinări, s. f. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (Geom.) Înclinație. ♦ Fig. Vocație, dispoziție; înclinație. – V. înclina.

înclinare sf [At: NEGRUZZI, S. II, 152 / V: in~ / Pl: ~nări / E: înclina2] 1 Deplasare a părții superioare în jos sau lateral Si: aplecare (1), aplecat1 (1), (pop) încovoiere, plecare. 2 (Mat) Înclinație (2). 3 (Glg) Linie de cea mai mare pantă care se găsește în planul unui strat și care este perpendiculară pe direcția stratului Si: cădere. 4 Plecăciune în fața cuiva în semn de salut, de admirație etc. Si: închinare, (pop) plecare. 5 Coborâre a soarelui spre asfințit. 6 Acceptare a unei poziții sau păreri. 7 (Înv) Raport, relație între două persoane Si: înlesnire (6). 8 Predispoziție.

ÎNCLINARE, înclinări, s. f. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. 1. Ușoară îndoire spre pămînt; aplecare. Îi mulțămim, el ne răspunde printr-o înclinare și se retrage cu demnitate. SADOVEANU, E. 139. Zoe îmi răspunse printr-o rece înclinare din cap. BOLINTINEANU, O. 386. 2. Fig. Atracție, înclinație. Biografii au arătat în jurul nașterii lui Eminescu o înclinare către fabulos și controversă. CĂLINESCU, E. 42. Poate să fi moștenit de la tatăl său înclinarea spre literatură. SADOVEANU, E. 214. ♦ (Învechit) Simpatie, afecțiune; dragoste, iubire. Ea cu un tînăr are înclinare. PANN, P. V. I 56. 3. (Geom.) Înclinație (2).

ÎNCLINARE s.f. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (Fig.) Atracție, înclinație. ♦ (Geom.) Înclinație. [Var. inclinare s.f. / < înclina].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înclinare s. f., g.-d. art. înclinării; pl. înclinări

înclinare s. f., g.-d. art. înclinării; pl. înclinări

înclinare s. f., g.-d. art. înclinării; pl. înclinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCLINARE s. 1. (înv.) piezișime. (Grad de ~.) 2. v. înclinație. 3. (ASTRON., GEOGR.) înclinație, (înv.) plecare. (~ acului magnetic.) 4. v. aplecare. 5. v. povârnire. 6. v. strâmbare. 7. v. prosternare. 8. v. aptitudine. 9. v. simț. 10. v. tendință.

ÎNCLINARE s. 1. (înv.) piezișime. (Grad de ~.) 2. (MAT.) înclinație. 3. (ASTRON., GEOGR.) înclinație, (înv.) plecare. (~ acului magnetic.) 4. aplecare, culcare, culcat, curbare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 5. aplecare, povîrnire. (~ unei cocioabe.) 6. aplecare, lăsare, strîmbare. (~ unui stîlp.) 7. închinare, plecare, prosternare, (rar) prosternație. (~ adîncă a cuiva în fața...) 8. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 9. acuitate, aplecare, aptitudine, înclinație, simț. (Are o profundă ~ pentru nuanțe.) 10. aplecare, dispoziție, înclinație, pornire, tendință. (~ de a exagera.)

Intrare: înclinare
înclinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înclinare
  • ‑nclinare
  • înclinarea
  • ‑nclinarea
plural
  • înclinări
  • ‑nclinări
  • înclinările
  • ‑nclinările
genitiv-dativ singular
  • înclinări
  • ‑nclinări
  • înclinării
  • ‑nclinării
plural
  • înclinări
  • ‑nclinări
  • înclinărilor
  • ‑nclinărilor
vocativ singular
plural
inclinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inclinare
  • inclinarea
plural
  • inclinări
  • inclinările
genitiv-dativ singular
  • inclinări
  • inclinării
plural
  • inclinări
  • inclinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înclinare, înclinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Ușoară îndoire spre pământ. DLRLC
      sinonime: aplecare
      • format_quote Îi mulțămim, el ne răspunde printr-o înclinare și se retrage cu demnitate. SADOVEANU, E. 139. DLRLC
      • format_quote Zoe îmi răspunse printr-o rece înclinare din cap. BOLINTINEANU, O. 386. DLRLC
    • 1.2. geometrie Înclinație (1.1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: înclinație
    • 1.3. figurat Atracție, dispoziție, vocație, înclinație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Biografii au arătat în jurul nașterii lui Eminescu o înclinare către fabulos și controversă. CĂLINESCU, E. 42. DLRLC
      • format_quote Poate să fi moștenit de la tatăl său înclinarea spre literatură. SADOVEANU, E. 214. DLRLC
    • 1.4. învechit Afecțiune, dragoste, iubire, simpatie. DLRLC
      • format_quote Ea cu un tînăr are înclinare. PANN, P. V. I 56. DLRLC
etimologie:
  • vezi înclina DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.