14 definiții pentru încorona

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORONA, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare.

ÎNCORONA, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare.

încorona [At: URECHE, ap. LET. I, 156/33 / V: (înv; cscj) ~ni, (înv) ~runa / Pzi: ~nez / E: în- + coroană cdp lat incoronare] 1-2 vtr A(-și) pune coroană de monarh Si: a (se) corona (1-2), a se încununa (1-2). 3-4 vtr (Pex) (A învesti pe cineva sau) a deveni monarh. 5 vi A împodobi cu ceva în formă de coroană. 6 vt (Fig) A încununa (11) o operă, o activitate etc. 7 vt (Fig) A încununa (13).

ÎNCORONA, încoronez, vb. I. 1. Refl. (Despre monarhi) A pune pe cap coroana ca simbol al demnității de monarh; p. ext. a deveni monarh, a se urca pe tron. În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. Și-n aceste clipe se vor face războaie, se vor încorona regi. EMINESCU, N. 61. Se încoronară și se proclamară rege și regină Poloniei. NEGRUZZI, S. I 178. ◊ Tranz. El, Volos, doar-a-ncoronat Pe Decebal cel luminat. COȘBUC, P. II 303. 2. Tranz. Fig. A împodobi cu ceva în chip de coroană; a încununa. Niște sprincene... încoronau ochii ei negri. NEGRUZZI, S. I 44. Aci plopii cu frunza o vale-ncoronează, Acolo se văd dealuri, ș-aici sălbatici vii. ALEXANDRESCU, P. 28. 3. Tranz. Fig. A încheia, a desăvîrși o activitate printr-o ultimă realizare valoroasă.

A ÎNCORONA ~ez tranz. 1) (monarhi) A urca pe tron, punând coroana pe cap (ca simbol al puterii). 2) (persoane) A împodobi cu ceva în formă de coroană; a încununa. ~ cu lauri. 3) fig. (activități, opere etc.) A încheia printr-o realizare de prestigiu; a încununa. /<lat. incoronare

încoronà v. 1. a pune o coroană pe cap; 2. fig. a recompensa, a premia: a încorona munca; 3. a împodobi: flori încoronau fruntea-i; 4. a desăvârși: sfârșitul încoronează lucrarea.

încoronéz v. tr. (d. coroană; lat. coróno, -áre; fr. couronner). Pun o coroană în cap (cum li se face suveranilor cînd se suĭe pe tron). Încununez. Înconjor dominînd: forturile care încoronează orașu. Fig. Onorez, recompensez: a încorona virtutea, o operă. Termin bine ceĭa ce a fost început bine: sfîrșitu încoronează opera. V. refl. Îmĭ pun coroana în cap: Napoleon s’a încoronat singur. V. coronesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încorona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încoronez, 3 încoronea; conj. prez. 1 sg. să încoronez, 3 să încoroneze

încorona (a ~) vb., ind. prez. 3 încoronea

încorona vb., ind. prez. 1 sg. încoronez, 3 sg. și pl. încoronea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCORONA vb. 1. v. încununa. *2. (fig.) a încununa. (Și-a ~ activitatea cu o capodoperă.)

ÎNCORONA vb. 1. a încununa, (înv.) a cununa. (L-a ~ cu flori.) 2.* (fig.) a încununa. (Și-a ~ activitatea cu o capodoperă.)

Intrare: încorona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încorona
  • ‑ncorona
  • încoronare
  • ‑ncoronare
  • încoronat
  • ‑ncoronat
  • încoronatu‑
  • ‑ncoronatu‑
  • încoronând
  • ‑ncoronând
  • încoronându‑
  • ‑ncoronându‑
singular plural
  • încoronea
  • ‑ncoronea
  • încoronați
  • ‑ncoronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încoronez
  • ‑ncoronez
(să)
  • încoronez
  • ‑ncoronez
  • încoronam
  • ‑ncoronam
  • încoronai
  • ‑ncoronai
  • încoronasem
  • ‑ncoronasem
a II-a (tu)
  • încoronezi
  • ‑ncoronezi
(să)
  • încoronezi
  • ‑ncoronezi
  • încoronai
  • ‑ncoronai
  • încoronași
  • ‑ncoronași
  • încoronaseși
  • ‑ncoronaseși
a III-a (el, ea)
  • încoronea
  • ‑ncoronea
(să)
  • încoroneze
  • ‑ncoroneze
  • încorona
  • ‑ncorona
  • încoronă
  • ‑ncoronă
  • încoronase
  • ‑ncoronase
plural I (noi)
  • încoronăm
  • ‑ncoronăm
(să)
  • încoronăm
  • ‑ncoronăm
  • încoronam
  • ‑ncoronam
  • încoronarăm
  • ‑ncoronarăm
  • încoronaserăm
  • ‑ncoronaserăm
  • încoronasem
  • ‑ncoronasem
a II-a (voi)
  • încoronați
  • ‑ncoronați
(să)
  • încoronați
  • ‑ncoronați
  • încoronați
  • ‑ncoronați
  • încoronarăți
  • ‑ncoronarăți
  • încoronaserăți
  • ‑ncoronaserăți
  • încoronaseți
  • ‑ncoronaseți
a III-a (ei, ele)
  • încoronea
  • ‑ncoronea
(să)
  • încoroneze
  • ‑ncoroneze
  • încoronau
  • ‑ncoronau
  • încorona
  • ‑ncorona
  • încoronaseră
  • ‑ncoronaseră
încoroni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încoruna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încorona, încoronezverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A(-și) pune coroană de monarh. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: detrona
    • format_quote Se încoronară și se proclamară rege și regină Poloniei. NEGRUZZI, S. I 178. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A deveni sau a învesti pe cineva monarh. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. DLRLC
      • format_quote Și-n aceste clipe se vor face războaie, se vor încorona regi. EMINESCU, N. 61. DLRLC
      • format_quote El, Volos, doar-a-ncoronat Pe Decebal cel luminat. COȘBUC, P. II 303. DLRLC
  • 2. tranzitiv A împodobi cu ceva (în formă de coroană). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Niște sprincene... încoronau ochii ei negri. NEGRUZZI, S. I 44. DLRLC
    • format_quote Aci plopii cu frunza o vale-ncoronează, Acolo se văd dealuri, ș-aici sălbatici vii. ALEXANDRESCU, P. 28. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încununa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.