10 definiții pentru încovoiere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOVOIERE, încovoieri, s. f. Faptul de a (se) încovoia.V. încovoia.

ÎNCOVOIERE, încovoieri, s. f. Faptul de a (se) încovoia.V. încovoia.

încovoiere sf [At: IOANOVICI, TEHN. 150 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: încovoia] 1 Curbare. 2 Deformare în urma unor apăsări exterioare Si: încovoiat1 (2). 3 (Fig) Asuprire. 4 (Fig) Umilire.

ÎNCOVOIERE, încovoieri, s. f. Faptul de a fi încovoiat; curbare, arcuire. Încovoierea unui fier.Gînditor, urmărea fumul țigării, cu același surîs trist și absent, uitat pe buzele cu încovoieri amare la colțul gurii. C. PETRESCU, A. 287. Nesfîrșite se desfășură-n zarea înaltă încovoierile munților, cu coamele-n lumină, cu brîie de umbră pe la încheieturi. VLAHUȚĂ, O. A. II 135.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încovoiere s. f., g.-d. art. încovoierii; pl. încovoieri

încovoiere s. f., g.-d. art. încovoierii; pl. încovoieri

încovoiere s. f., g.-d. art. încovoierii; pl. încovoieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOVOIERE s. 1. arcuire, curbare, îndoire, (rar) flexiune, (înv. și reg.) încujbare. (~ unei bare.) 2. v. îndoire. 3. v. aplecare. 4. v. flexiune. 5. v. încovrigare.

ÎNCOVOIERE s. 1. arcuire, curbare, îndoire, (rar) flexiune, (înv. și reg.) încujbare. (~ unei bare.) 2. curbare, îndoire, strîmbare. (~ unui cui.) 3. aplecare, culcare, culcat, curbare, înclinare, îndoire, plecare. (~ crengilor încărcate de rod.) 4. arcuire, curbare, flexiune, îndoire. (Mișcări de ~, în gimnastică.) 5. încîrligare, încolăcire, incovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)

Intrare: încovoiere
încovoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoiere
  • ‑ncovoiere
  • încovoierea
  • ‑ncovoierea
plural
  • încovoieri
  • ‑ncovoieri
  • încovoierile
  • ‑ncovoierile
genitiv-dativ singular
  • încovoieri
  • ‑ncovoieri
  • încovoierii
  • ‑ncovoierii
plural
  • încovoieri
  • ‑ncovoieri
  • încovoierilor
  • ‑ncovoierilor
vocativ singular
plural
încovoiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoiare
  • ‑ncovoiare
  • încovoiarea
  • ‑ncovoiarea
plural
  • încovoieri
  • ‑ncovoieri
  • încovoierile
  • ‑ncovoierile
genitiv-dativ singular
  • încovoieri
  • ‑ncovoieri
  • încovoierii
  • ‑ncovoierii
plural
  • încovoieri
  • ‑ncovoieri
  • încovoierilor
  • ‑ncovoierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încovoiere, încovoierisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) încovoia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încovoierea unui fier. DLRLC
    • format_quote Gînditor, urmărea fumul țigării, cu același surîs trist și absent, uitat pe buzele cu încovoieri amare la colțul gurii. C. PETRESCU, A. 287. DLRLC
    • format_quote Nesfîrșite se desfășură-n zarea înaltă încovoierile munților, cu coamele-n lumină, cu brîie de umbră pe la încheieturi. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. DLRLC
etimologie:
  • vezi încovoia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.